opțiuni
  • info

10 definiții pentru percutor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERCUTOR, percutoare, s. n. Piesă a unor instalații și agregate tehnice care, prin percuție, pune în mișcare sau oprește diferitele părți ale instalației. ♦ Spec. Piesă la armele de foc, la focosul unui proiectil etc. care lovește focosul sau capsa proiectilului pentru a produce aprinderea încărcăturii. – Din fr. percuteur.

PERCUTOR, percutoare, s. n. Piesă a unor instalații și agregate tehnice care, prin percuție, pune în mișcare sau oprește diferitele părți ale instalației. ♦ Spec. Piesă la armele de foc, la focosul unui proiectil etc. care lovește focosul sau capsa proiectilului pentru a produce aprinderea încărcăturii. – Din fr. percuteur.

percutor sn [At: ENC. TEHN. / Pl: ~oare / E: fr percuteur] 1 Piesă metalică la diferite instalații și agregate tehnice care, prin percuție, pune în mișcare sau oprește diferite părți ale instalației Si: ciocănel. 2 Piesă la armele de foc, la focosul unui proiectil, care lovește focosul, capsa etc. pentru a provoca aprinderea încărcăturii Si: cocoș.

PERCUTOR, percutoare, s. n. Piesă la armele de foc, care lovește capsa cartușului, pentru a produce explozia încărcăturii.

PERCUTOR s.n. Piesă la armele de foc care izbește capsa proiectilului, producînd explozia cartușului. [< fr. percuteur].

PERCUTOR s. n. piesă a închizătorului unei arme de foc care servește la percuția capsei cartușului sau a focosului. ◊ mecanism de aprindere a amorselor la mine. (< fr. percuteur)

PERCUTOR ~oare n. Piesă metalică la o armă de foc, care, lovind în capsa sau focosul unei încărcături explozive, provoacă detonația. /<fr. percuteur

*percusór n., pl. oare (lat. percússor, -óris, d. percussum, supinu d. percútere, a lovi). Pĭesă care împlinește rolu cocoșuluĭ la puștile fără cocoș. – Fals percutór (după fr. percuteur). Cp. cu reflector.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

percutor s. n., pl. percutoare

percutor s. n., pl. percutoare

percutor s. n., pl. percutoare

Intrare: percutor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percutor
  • percutorul
  • percutoru‑
plural
  • percutoare
  • percutoarele
genitiv-dativ singular
  • percutor
  • percutorului
plural
  • percutoare
  • percutoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

percutor, percutoaresubstantiv neutru

  • 1. Piesă a unor instalații și agregate tehnice care, prin percuție, pune în mișcare sau oprește diferitele părți ale instalației. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. prin specializare Piesă la armele de foc, la focosul unui proiectil etc. care lovește focosul sau capsa proiectilului pentru a produce aprinderea încărcăturii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. prin specializare Mecanism de aprindere a amorselor la mine. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.