25 de definiții pentru perchiziție / percheziție
din care- explicative (19)
- morfologice (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERCHIZIȚIE, perchiziții, s. f. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane ori la domiciliul acesteia, pentru strângerea probelor privitoare la o infracțiune sau pentru descoperirea infractorului. ♦ P. gener. Scotocire. [Var.: percheziție (înv.) perchizițiune s. f.] – Din fr. perquisition.
perchiziție sf vz percheziție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERCHIZIȚIE s. f. v. percheziție.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PERCHIZIȚIE s.f. v. percheziție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERCHEZIȚIE s. f. v. perchiziție.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PERCHIZIȚIUNE s. f. v. perchiziție.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
percheziție sf [At: MAIORESCU, D. II, 30 / V: ~rchiz~, (înv) ~rchizițiune / Pl: ~ii / E: fr perquisition] 1 Cercetare făcută asupra unei persoane sau într-o locuință de către organele de urmărire penală ori de către procuror, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului Si: percheziționare (1). 2 (Pgn) Cercetare amănunțită Si: percheziționare (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
perchizițiune sf vz percheziție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERCHEZIȚIE, percheziții, s. f. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracțiune) sau în locuința acestuia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului. ♦ P. gener. Scotocire. [Var.: perchiziție, (înv.) perchizițiune s. f.] – Din fr. perquisition.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PERCHIZIȚIUNE s. f. v. percheziție.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PERCHEZIȚIE, percheziții, s. f. Cercetare făcută de procuratură sau de organele miliției asupra unei persoane bănuite de săvîrșirea unei infracțiuni sau la domiciliul acelei persoane pentru a găsi dovezi sau indicii de vinovăție. Cu îndemînare de polițist la o percheziție corporală, scoase din buzunarul lui Mihai, de la piept, un portțigaret. C. PETRESCU, Î. I 6. – Variantă: (învechit) perchezițiune (GHICA, S. A. 148) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PERCHEZIȚIUNE s. f. V. percheziție.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PERCHEZIȚIUNE s. f. v. percheziție.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PERCHEZIȚIE s.f. Cercetare făcută la un ordin al organelor puterii de stat asupra unei persoane bănuite de o infracțiune sau la domiciliul acesteia. ♦ (p. ext.) Cercetare amănunțită, scotocire. [Gen. -iei, var. perchezițiune, perchiziție s.f. / < fr. perquisition, cf. lat. perquisitio – cercetare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERCHEZIȚIUNE s.f. v. percheziție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERCHEZIȚIE s. f. cercetare făcută la un ordin al organelor puterii de stat asupra unei persoane bănuite de o infracțiune, sau la domiciliul acesteia. (< fr. perquisition, lat. perquisitio)[1]
- Corectat cuvântul-titlu perchezițe. — tavi
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PERCHEZIȚIE ~i f. Cercetare a unei încăperi, a unei persoane suspectate sau a domiciliului acesteia de reprezentanții organelor în drept în scopul descoperirii corpurilor delicte sau a altor probe materiale. [G.-D. percheziției; Sil. -ți-e] /<fr. perquisition, lat. perquisitio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
perchiziți(un)e f. cercetare minuțioasă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*perchizițiúne f. (lat. perquisitio, -ónis, d. perquirere, -quisitum, a căuta, a cerceta peste tot, d. quáerere, a căuta. V. cer 3, achizițiune). Cercetare, scotocire amănunțită: la perchizițiunea care i s’a făcut s’aŭ găsit în buzunarele luĭ și supt pat baniĭ furațĭ. – Și -íție. Vulg. perchezíție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
perchiziție/percheziție (-ți-e) s. f., art. perchiziția/percheziția (-ți-a), g.-d. art. perchiziției/percheziției; pl. perchiziții/percheziții, art. perchizițiile/perchezițiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
!percheziție (desp. -ți-e) s. f., art. percheziția (desp. -ți-a), g.-d. art. percheziției; pl. percheziții, art. perchezițiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
percheziție s. f. (sil. -ți-e), art. percheziția (sil. -ți-a), g.-d. art. percheziției; pl. percheziții, art. perchezițiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
percheziție
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
percheziție, -ției gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
percheziție (percheziții), s. f. – Cercetare, scotocire. – Var. perchezițiune. Fr. perquisition. – Der. percheziționa, vb. (a cerceta), din fr.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
perchiziție, perchiziții / percheziție, perchezițiisubstantiv feminin
- 1. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane ori la domiciliul acesteia, pentru strângerea probelor privitoare la o infracțiune sau pentru descoperirea infractorului. DEX '09 DLRLC DN
- Cu îndemînare de polițist la o percheziție corporală, scoase din buzunarul lui Mihai, de la piept, un portțigaret. C. PETRESCU, Î. I 6. DLRLC
- 1.1. Scotocire. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: scotocire
-
etimologie:
- perquisition DEX '09 DEX '98 DN