PEPITĂ, pepite, s. f. Bucată de metal (mai ales de aur) în stare nativă. – Din fr. pépite.

pepită sf [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 62 / Pl: ~te / E: fr pepite] 1-2 Bucată masivă de aur (sau, pgn; de alt metal nobil) nativ.

PEPITĂ, pepite, s. f. Bucată masivă de aur nativ. – Din fr. pépite.

PEPITĂ, pepite, s. f. Bucată de aur nativ, cu forme neregulate și de dimensiuni variabile, putînd atinge greutăți de zeci de kilograme.

PEPITĂ s.f. Bucată de aur nativ. [< fr. pépite, germ. Pepita, cf. sp. pepita – grăunte].

PEPITĂ s. f. bucată (de aur) în stare nativă. (< fr. pépite)

PEPITĂ ~e f. Bucată de metal nativ, în special din aur. /<fr. pépite

*pepítă f., pl. e (fr. pépite, d. sp. pepita, sîmbure, din aceĭașĭ orig. cu fr. pépin. V. pepene). 1. Mare bucată de aur (saŭ și de alt metal) nativ pur. 2. (după germ. pepita-stoff). Stofă cadrilată. – Pop. și pipită și chear ca adj. pantalonĭ pipițĭ (=cadrilațĭ).

pipită f. stofă cadrilată cu linii negre pe fund alb. [Origină necunoscută].

pepită (bucată de metal nativ) s. f., g.-d. art. pepitei; pl. pepite

pepită (bucată de aur) s. f., g.-d. art. pepitei; pl. pepite

pepită (bucată de aur) s. f., pl. pepite