PENICILINĂ, (2) peniciline, s. f. 1. Substanță chimică sub formă de pulbere albă sau gălbuie, obținută din unele specii de ciuperci de mucegai și folosită ca antibiotic. 2. Sortiment dintr-un astfel de antibiotic. – Din fr. pénicilline.

penicilină sf [At: CONTEMP. 1953, nr. 307, 5/6 / Pl: ~ne / E: fr pénicilline] Substanță extrasă din culturile unor ciuperci, care se prezintă sub formă de pulbere albă sau galbenă și are acțiune bacteriostatică și bactericidă.

PENICILINĂ s. f. Substanță chimică sub formă de pulbere albă sau gălbuie, obținută din unele specii de ciuperci de mucegai și folosită ca antibiotic. – Din fr. pénicilline.

PENICILINĂ s. f. Substanță chimică de origine vegetală, lichidă sau cristalizată, obținută din unele specii de ciupercă de mucegai și folosită ca antibiotic în tratamentul bolilor provocate de anumiți microbi sau pentru a preveni infecțiile. Penicilină uleioasă.

PENICILINĂ s.f. Antibiotic de origine vegetală, lichidă sau cristalizată, obținută din tulpinile unor ciuperci. [< fr. pénicilline < lat. penicillium – mucegai, cf. engl. penicilin].

PENICILINĂ s. f. antibiotic din mucegaiuri, cu o puternică acțiune bacteriostatică și bactericidă asupra unor germeni din grupa cocilor. (< fr. pénicilline, engl. penicilin)

PENICILINĂ f. Antibiotic sub formă de pulbere albă sau gălbuie, cu acțiune bactericidă, obținut din unele specii de mucegai. /<fr. pénicilline

penicilină s. f., g.-d. art. penicilinei; (sorturi) pl. peniciline

penicilină s. f., g.-d. art. penicilinei; (sorturi) pl. peniciline

penicilină s. f., g.-d. art. penicilinei; (sorturi) pl. peniciline

PENICILÍNĂ (< fr., engl. {i}) s. f. Antibiotic extras din culturile de Penicilium notatum sau chrysogenum, cu puternică acțiune bacteriostatică și bactericidă asupra unor germeni ca stafilococul, streptococul, gonococul. A fost descoperită, în 1928, de A. Fleming, apoi purificată și adaptată pentru terapeutică (1939-1941) de Sir H.W. Florey și E.B. Chain. În prezent, p. se obține și pe cale sintetică (cu utilizare bucală, parentală sau locală). Organismele tolerează, în general, bine p., dar în multe cazuri poate da reacții grave de sensibilizare. Un număr de microorganisme care inițial erau sensibile la p. au devenit rezistente (penicilinorezistență).