3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENDULARE, pendulări, s. f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilație a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru; legănare. ♦ Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. ♦ Fig. Trecere (periodică) de la o stare la alta. – V. pendula.

PENDULARE, pendulări, s. f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilație a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru; legănare. ♦ Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. ♦ Fig. Trecere (periodică) de la o stare la alta. – V. pendula.

pendulare sf [At: IBRĂILEANU, A. 123 / Pl: ~lări / E: pendula] 1 Oscilație a unui pendul (3) sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru. 2 (Pgn) Legănare a unei persoane. 3 Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. 4 (Fig) Trecere periodică dintr-un loc într-altul a unei populații Si: fluctuație. 5 (Fig) Trecere bruscă și periodică de la o stare la alta și invers. 6 (Fig) Trecere frecventă a unei persoane de la o stare la alta. 7 (Fig) Imposibilitate a unei persoane de a lua o hotărâre.

PENDULARE, pendulări, s. f. Faptul de a pendula; oscilația unui pendul (sau a unui obiect asemănător cu un pendul) față de poziția de echilibru; balansare, oscilare. Pendularea [scrînciobului] s-a micșorat. IBRĂILEANU, A. 123.

PENDULARE s.f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilare. [< pendula].

PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.

PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.

PENDULAR, -Ă, pendulari, -e, adj. Care are o mișcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦ Fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. – Pendul + suf. -ar. Cf. fr. pendulaire.

PENDULAR, -Ă, pendulari, -e, adj. Care are o mișcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦ Fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. – Pendul + suf. -ar. Cf. fr. pendulaire.

pendula vi [At: TEODOREANU, M. U. 27 / Pzi: ~lez / E: pendul] 1 (D. pendule) A se mișca alternativ, la intervale regulate și în sensuri opuse Si: a oscila (1). 2 (Pgn; d. alte obiecte, d. oameni) A face mișcări lente, asemănătoare cu acelea ale pendulului (3), alternativ în direcții opuse Si: a se balansa, a se legăna. 3 (Fig; rar; d. populații) A migra mereu dintr-un loc în altul și înapoi, la anumite intervale de timp. 4 (Fig; d. oameni) A trece ușor de la o stare la alta, a fi instabil Si: a oscila. 5 (Fig; d. oameni) A nu putea să ia o hotărâre. corectat(ă)

pendular, ~ă a [At: SOARE, MAȘ. 87 / Pl: ~i, ~e / E: pendul + -ar cf fr pendulaire] 1 (D. organe de mașini, sisteme tehnice etc.) Care are o mișcare ca de pendul (3). 2 (D. mișcarea unor organe de mașini) Care este specifică mișcării pendulului Si: oscilant (1), oscilatoriu. 3 (Fig) Care se caracterizează prin treceri periodice de la o stare la alta și înapoi.

PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre un pendul) A face mișcări oscilatorii (lente); p. ext. (despre alte lucruri) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; a se legăna, a se pleca într-o parte și într-alta; a oscila. (Fig.) Peste valurile lui [ale Oltului] alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta și înapoi, pendulînd între răsărit și apus. BOGZA, C. O. 411.

PENDULAR, -Ă, pendidari, -e, adj. Care are o mișcare ca de pendul; oscilatoriu, oscilant. Mișcare pendulară.

PENDULA vb. I. intr. A avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila. ♦ (Fig.) A fi nehotărît. [Cf. it. pendolare].

PENDULAR, -Ă adj. Care are o mișcare ca de pendul; oscilant, oscilatoriu. [Cf. fr. pendulaire].

PENDULA vb. intr. a avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziția de echilibru. ◊ (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii. ◊ (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât. (< it. pendolare)

PENDULAR, -Ă adj. care are o mișcare ca un pendul; oscilant. (< fr. pendulaire)

A PENDULA ~ez intranz. 1) (mai ales despre obiecte în mișcare) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta (ca un pendul); a oscila; a se balansa. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a șovăi, a ezita; a oscila; a balansa. /Din pendul

PENDULAR ~ă (~i, ~e) (despre mișcări) Care ține de pendul; propriu pendulelor. /pendul + suf. ~ar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pendulare s. f., g.-d. art. pendulării; pl. pendulări

pendulare s. f., g.-d. art. pendulării; pl. pendulări

pendulare s. f., g.-d. art. pendulării; pl. pendulări

pendula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pendulez, 3 pendulea; conj. prez. 1 sg. să pendulez, 3 să penduleze

pendular adj. m., pl. pendulari; f. pendula, pl. pendulare

pendula (a ~) vb., ind. prez. 3 pendulea

pendular adj. m., pl. pendulari; f. pendulară, pl. pendulare

pendula vb., ind. prez. 1 sg. pendulez, 3 sg. și pl. pendulea

pendular adj. m., pl. pendulari; f. sg. pendulară, pl. pendulare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PENDULARE s. balans, balansare, clătinare, legănare, oscilare, oscilație.

PENDULA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna.

PENDULAR adj. oscilant, oscilatoriu. (Mișcări ~.)

Intrare: pendulare
pendulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pendulare
  • pendularea
plural
  • pendulări
  • pendulările
genitiv-dativ singular
  • pendulări
  • pendulării
plural
  • pendulări
  • pendulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pendula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pendula
  • pendulare
  • pendulat
  • pendulatu‑
  • pendulând
  • pendulându‑
singular plural
  • pendulea
  • pendulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pendulez
(să)
  • pendulez
  • pendulam
  • pendulai
  • pendulasem
a II-a (tu)
  • pendulezi
(să)
  • pendulezi
  • pendulai
  • pendulași
  • pendulaseși
a III-a (el, ea)
  • pendulea
(să)
  • penduleze
  • pendula
  • pendulă
  • pendulase
plural I (noi)
  • pendulăm
(să)
  • pendulăm
  • pendulam
  • pendularăm
  • pendulaserăm
  • pendulasem
a II-a (voi)
  • pendulați
(să)
  • pendulați
  • pendulați
  • pendularăți
  • pendulaserăți
  • pendulaseți
a III-a (ei, ele)
  • pendulea
(să)
  • penduleze
  • pendulau
  • pendula
  • pendulaseră
Intrare: pendular
pendular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pendular
  • pendularul
  • pendularu‑
  • pendula
  • pendulara
plural
  • pendulari
  • pendularii
  • pendulare
  • pendularele
genitiv-dativ singular
  • pendular
  • pendularului
  • pendulare
  • pendularei
plural
  • pendulari
  • pendularilor
  • pendulare
  • pendularelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pendulare, pendulărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilație a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pendularea [scrânciobului] s-a micșorat. IBRĂILEANU, A. 123. DLRLC
    • 1.1. Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat Trecere (periodică) de la o stare la alta. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi pendula DEX '09 DEX '98 DN

pendula, pendulezverb

  • 1. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin generalizare (Despre alte obiecte) A face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. DEX '09 DLRLC
      sinonime: legăna
      • format_quote figurat Peste valurile lui [ale Oltului] alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta și înapoi, pendulînd între răsărit și apus. BOGZA, C. O. 411. DLRLC
    • 1.2. (Despre valoarea unei mărimi) A varia în jurul unei valori medii. MDN '00
    • 1.3. figurat (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: oscila
etimologie:
  • pendul DEX '98 DEX '09

pendular, pendulaadjectiv

  • 1. Care are o mișcare (ca) de pendul; specific pendulului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mișcare pendulară. DLRLC
    • 1.1. figurat Care trece (periodic) de la o stare la alta. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.