peliniță sf [At: PISCUPESCU, O. 304/8 / V: (reg) ~len~ / Pl: ~țe / E: pelin + -iță] (Bot) 1 Mică plantă erbacee, cu frunzele păroase și albicioase, cu florile gălbui Si: (reg) pelin (2) (Artemisia austriaca). 2 (Șîc ~ța-mielului) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele alburii pe partea inferioară, cu flori galbene, dispuse în capitule Si: (reg) pelin (3), iarba-sfintei-Sofia (Artemisia pontica). 3 (Reg) Pelin (4) (Artemisia scoparia). 4 (Reg) Pelin (1) (Artemisia absinthium). 5 (Îc) ~-neagră Pelinariță (Artemisia vulgaris). 6 (Reg; îc) ~-grecească Tămâiță (Chenopodium Botrys). 7 (Reg; șîc ~-minunțică) Planta Camphorosma ovata.

PELINIȚĂ, pelinițe, s. f. Plantă erbacee, măruntă, înrudită cu pelinul (Artemisia annua). Sînt unii care, vara, adună peliniță, o usucă, o freacă-n mîini... și trag toată iarna, și tușesc pînă își dau sufletul. DELAVRANCEA, O. II 287.

PELINIȚĂ ~e f. Varietate de pelin, dar cu tulpina mai mică, păroasă și de culoare surie, care crește prin locuri aride. /pelin + suf. ~iță

peliniță f. plantă cenușie cu florile galbene (Artemisia pontica).

peliníță f., pl. e (d. pelin). O plantă din familia pelinuluĭ și cam asemenea cu el (artemisia ánnua [numită și năfurică] și artemisia póntica). V. corasan 1.

peleniță sf vz peliniță

peliniță s. f., g.-d. art. peliniței; pl. pelinițe

peliniță s. f., g.-d. art. peliniței; pl. pelinițe

peliniță s. f., g.-d. art. peliniței; pl. pelinițe

PELINIȚĂ s. v. năfurică, pelin.

PELINIȚĂ s. (BOT.) 1. (Artemisia pontica) (reg.) pelin, iarba-sfintei-Sofia. 2. (Artemisia austriaca) (reg.) pelin.

PELINIȚĂ s. (BOT.) 1. (Artemisia pontica) (reg.) pelin, iarba-sfintei-Sofia. 2. (Artemisia austriaca) (reg.) pelin.

peliniță s. v. NĂFURICĂ. PELIN.

PELINIȚĂ NEAGRĂ s. v. pelinariță.

peliniță neagră s. v. PELINARIȚĂ.