2 intrări
35 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (7)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PATEMĂ s. f. v. patimă.
PATEMĂ s. f. v. patimă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PATEMĂ s. f. v. patimă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PATIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Hristos. Săptămâna Patimilor = săptămâna dinainte de Paști; Săptămâna Mare. [Var.: patemă s. f.] – Din ngr. páthima.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂTIMI, pătimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și intranz. A suferi, a îndura, a răbda, a păți. 2. Intranz. A fi bolnav, a zăcea. – Din patimă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂTIMI, pătimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și intranz. A suferi, a îndura, a răbda, a păți. 2. Intranz. A fi bolnav, a zăcea. – Din patimă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
patemă sf vz patimă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
patimă sf [At: HERODOT (1645), 204 / V: (înv) ~ină, ~temă / Pl: ~mi, (rar) ~me / E: ngr πάθημα] 1 (Înv) Nenorocire. 2 (Înv) Necaz. 3 Suferință fizică la care este supus cineva Si: caznă, supliciu, tortură. 4 (Pex) Chin moral Si: (înv) pasiune. 5 (Bis; lpl; șîs săptămâna ~milor) Chinuri îndurate de lisus Hristos în săptămâna premergătoare răstignirii Sale Si: supliciu. 6 (Înv) Boală. 7 (Îvr; îs) ~mile mării Rău de mare. 8 Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare exagerată și obsedantă pentru satisfacerea anumitor dorințe Si: pasiune, (fam) boală. 9 Deprindere rea Si: nărav, viciu, (reg) natură. 10 Iubire intensă, excesivă. 11 Plăcere exagerată. 12 Subiectivism. 13 (Îlav) Cu ~ Pătimaș. 14 (Îe) A cădea în ~ma băuturii (sau a alcoolului, a jocului etc.) A bea, a juca jocuri de noroc etc. în mod excesiv. 15-20 (Ccr) Obiect al unei patimi (8-12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
patină3 sf vz patimă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pătima v vz pătimi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pătimi [At: CORESI, EV. 327 / V: (reg; cscj) ~ma / Pzi: ~mesc / E: patimă] (Îvp) 1 vt A suferi chinuri, necazuri, dureri fizice sau morale Si: a îndura, a răbda. 2 vi A fi bolnav grav.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PATIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Cristos. Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Paști; săptămâna mare. [Var.: patemă s. f.] – Din ngr. páthima.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PATIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecîndu-i adesea dreapta judecată (v. pasiune); p. ext. iubire excesivă, pornire nestăpînită (îndeosebi spre ceva rău, v. nărav, viciu); suferință morală. Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frînge Și de durerea altor inimi Învață-mă, stăpîne-a plînge. GOGA, P. 6. Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totdeodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este fără îndoială chestia d-a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. ◊ Fig. Vînturile patimilor rătăcesc și ele, aleargă de ici-colo. ANGHEL, PR. 123. ♦ Părtinire, parțialitate; ură. Noi fără patimă vom arăta ceea ce am văzut cu ochii noștri. BĂLCESCU, O. II 236. 2. (Învechit) Suferință fizică, caznă, chin. Se adunase împrejurul lui Ivan tot satul, ca să vadă de patima dracilor. CREANGĂ, P. 306. ◊ (În credința creștină) Patimile Mîntuitorului = suferințele îndurate de Iisus Hristos. Săptămîna patimilor = săptămîna mare. V. mare. De ce nu vă astîmpărați în mănăstire și să vă căutați de suflet, măcar în săptămîna patimilor? CREANGĂ, P. 110. ♦ Boală. Sărmană copilă, Ce patimă grea! M-apuc-o milă Cînd privesc la ea. ALECSANDRI, T. I 209. De bucurie că s-au învrednicit a-și videa pe bietul fiu, putea să cadă în vreo patimă. DRĂGHICI, R. 310. – Variantă: patemă (EMINESCU, O. I 218) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂTIMI, pătimesc, vb. IV. Tranz. A suferi, a îndura (neplăceri, lipsuri). Serafim Mogoș, cu tîmplele cărunte și ochii cuminți, povestea ce-a pătimit de la jandarmi. REBREANU, R. I 126. D-ta ești vinovat... de toate cîte am pătimit. CARAGIALE, O. III 79. Împărăteasa povestește soțului său cîte a pătimit ea. CREANGĂ, P. 101. Intranz. Nu pot să nu pătimesc cînd mă văd lepădat ca. un vatrar în lunile de vară. ALECSANDRI, T. I 377. Omul pînă nu pătimește nu să învață. PANN, P. V. III 50. (Fig.) Folosul ce a izvorît din cărțile bisericești... e netăgăduit, dar gramatica mult pătimi. NEGRUZZI, S. I 258. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd natura suferinței) Grigore flăcăul nu pătimea numai de furtunoasa boală a dragostei, SADOVEANU, O. VII 307. Un arap de la Fez, care călătorește cu noi, pătimește de boala mării și se vaită. ALECSANDRI, O. P. 312. Eu în tot cursul călătoriei mele am fost sănătos, numai am pătimit de ochi. KOGĂLNICEANU, S. 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PATIMĂ ~e f. 1) Sentiment de afecțiune puternică și durabilă (pentru cineva sau ceva); pasiune; dragoste. 2) Obișnuință anormală nedirijată de voință și de rațiune; viciu. A avea ~a beției. 3) înv. Suferință fizică la care este supus cineva; caznă. ◊ Săptămâna ~ilor săptămâna dinaintea Paștilor; Săptămâna Mare. [G.-D. patimii] /<ngr. páthima
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A PĂTIMI ~esc 1. intranz. A trece prin patimi; a avea o durere fizică sau morală (cauzată de o boală sau de diferite greutăți, neplăceri etc.); a suferi. 2. tranz. A suporta depășind cu greu; a îndura. /Din patimă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
patimă f. 1. suferință, în special cele îndurate de Isus: săptămâna patimilor, cea dinaintea Paștilor; 2. pasiune, mai ales de un caracter violent și dezordonat: patima jocului, patima beției; 3. părtinire: vorbește cu patimă; 4. boală: patimă de ficat. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pătimì v. 1. a suferi de o boală: pătimește de friguri; 2. a suferi martiriu: au pătimit pentru dragostea lui Hristos CR.; 3. a îndura necazuri: multe am pătimit; 4. a suferi în genere: când țara pătimește AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pátimă f., pl. ĭ și (rar) e (ngr. páthima, d. vgr. pásho [aor. épathon], sufer. V. pătimesc, pățesc, patos). Suferință, maĭ ales vorbind de a luĭ Iisus Hristos: săptămîna patimilor (cele șapte zile în ainte de Paște). Pasiune, ĭubire excesivă: a ĭubi cu patimă, patima bețiiĭ. Pasiune, ură: a judeca cu patimă. Rar. Boală: patimă de picĭoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pătimésc v. intr. (d. patimă). Sufer, îndur martiriu: Iĭsus Hristos a pătimit pentru oamenĭ. Îs bolnav: a pătimi de stomah. Îndur necazurĭ, neplăcerĭ morale: multe am pătimit de atuncĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
patimă s. f., g.-d. art. patimii; pl. patimi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pătimi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătimesc, 3 sg. pătimește, imperf. 1 pătimeam; conj. prez. 1 sg. să pătimesc, 3 să pătimească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
patimă s. f., g.-d. art. patimii; pl. patimi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pătimi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătimesc, imperf. 3 sg. pătimea; conj. prez. 3 să pătimească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
patimă s. f., g.-d. art. patimii; pl. patimi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pătimi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătimesc, imperf. 3 sg. pătimea; conj. prez. 3 sg. și pl. pătimească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
patimă, -mi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PATIMĂ s. 1. v. entuziasm. 2. v. pasiune. 3. nărav, pasiune, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărți.) 4. iubire, pasiune. (~ de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, viciu, (pop. și fam.) pârțag, (pop.) învăț, (reg.) madea, natură, nărăvie, parfic, teahnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beției.) 6. v. părtinire. 7. v. chin. 8. v. tortură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PATIMĂ s. v. afecțiune, belea, boală, bucluc, dandana, încurcătură, maladie, martiraj, martiriu, mucenicie, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, supliciu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂTIMI vb. v. suferi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂTIMI vb. 1. v. îndura. 2. a suferi, (înv. și pop.) a se munci. (De multe a mai ~!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
patimă s. v. AFECȚIUNE. BELEA. BOALĂ. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. MALADIE. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ, NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. SUPLICIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PATIMĂ s. 1. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.) 2. pasiune, (înv.) împătimire. (O iubește cu ~.) 3. nărav, pasiune, viciu, (fam.) boală. (A dat in ~ jocului de cărți.) 4. iubire, pasiune. (~ de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, viciu, (pop. și fam.) pîrțag, (pop.) învăț, (reg.) madea, natură, nărăvie, parfie, teahnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beției.) 6. părtinire, subiectivism, (rar) parțialitate, pasiune, (înv.) părtășie. (Atitudine plină de ~.) 7. chin, durere, încercare, păs, pătimire, suferință, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Ce ~i a avut de îndurat!) 8. calvar, canon, caznă, chin, durere, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (A fost supus la ~i îngrozitoare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂTIMI vb. 1. a îndura, a păți, a răbda, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. și reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiți. (Cîte n-a ~!) 2. a suferi, (înv. și pop.) a se munci. (De multe a mai ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pătimi vb. v. SUFERI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
patimă (patimi), s. f. – 1. Pasiune, suferință, chin, martiriu. – 2. Maladie, boală. – 3. Pasiune, viciu. – Mr. pathimă. Mgr. πάθημα (Murnu 42; REW 6291). Der. din ngr. nu e posibilă fonetic (Pascu, Beiträge, 11). – Der. pătimaș, adj. (pasionat; bolnav); pătimi, vb. (a suferi); împătimi, vb. refl. (a trezi o pasiune; a se vicia); pătimitor, adj. (înv., pasiv); compătimi, vb., din fr. compatir adaptat la rom. pătimi; compătimitor, adj. (care compătimește).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Eifersucht ist eine Leidenschaft, die mit Eifer sucht, was Leiden schafft (germ. „Gelozia este o patimă, care caută cu tot dinadinsul motive de suferință”) – Pastorul german D.E. Schleiermacher, autorul acestor 11 cuvinte despre gelozie, și-a asigurat prin ele pomenirea numelui mai mult decît prin ale sale 11 volume de teologie, 10 volume de predici și 9 volume de filozofie. Fraza a devenit repede foarte populară în limba germană, datorită îndeosebi dublului joc de cuvinte (Eifer + sucht = Fifersucht și Leiden + schaft = Leidenschaft), dat ca model în istoria calamburului. Ea se adresează persoanelor care manifestă o gelozie exagerată. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Quae nocent, docent (lat. „Cine a pătimit, a învățat”) – dicton popular latin, corespunzător proverbului nostru: Tot pățitul e priceput. FOL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
patimă, patimisubstantiv feminin
- 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dragoste
- Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frînge Și de durerea altor inimi Învață-mă, stăpîne-a plînge. GOGA, P. 6. DLRLC
- Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totdeodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este fără îndoială chestia d-a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. DLRLC
- Vînturile patimilor rătăcesc și ele, aleargă de ici-colo. ANGHEL, PR. 123 DLRLC
- 1.1. Iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Iubire excesivă, pornire nestăpânită (îndeosebi spre ceva rău). DLRLC
- diferențiere Obișnuință anormală nedirijată de voință și de rațiune. NODEX
- A avea patima beției. NODEX
-
- 1.2. Dușmănie, parțialitate, părtinire, ură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dușmănie parțialitate părtinire ură
- Noi fără patimă vom arăta ceea ce am văzut cu ochii noștri. BĂLCESCU, O. II 236. DLRLC
- Cu patimă = pătimaș. DEX '09 DEX '98sinonime: pătimaș
-
- diferențiere Sentiment de afecțiune puternică și durabilă (pentru cineva sau ceva). NODEX
-
-
- Se adunase împrejurul lui Ivan tot satul, ca să vadă de patima dracilor. CREANGĂ, P. 306. DLRLC
- De bucurie că s-au învrednicit a-și videa pe bietul fiu, putea să cadă în vreo patimă. DRĂGHICI, R. 310. DLRLC
- Sărmană copilă, Ce patimă grea! M-apuc-o milă Cînd privesc la ea. ALECSANDRI, T. I 209. DLRLC
- 2.1. Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Cristos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2.2. Săptămâna Patimilor = săptămâna dinainte de Paști; Săptămâna Mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- De ce nu vă astîmpărați în mănăstire și să vă căutați de suflet, măcar în săptămîna patimilor? CREANGĂ, P. 110. DLRLC
-
-
etimologie:
- páthima DEX '09 DEX '98 NODEX
pătimi, pătimescverb
-
- Serafim Mogoș, cu tîmplele cărunte și ochii cuminți, povestea ce-a pătimit de la jandarmi. REBREANU, R. I 126. DLRLC
- D-ta ești vinovat... de toate cîte am pătimit. CARAGIALE, O. III 79. DLRLC
- Împărăteasa povestește soțului său cîte a pătimit ea. CREANGĂ, P. 101. DLRLC
- Nu pot să nu pătimesc cînd mă văd lepădat ca un vatrar în lunile de vară. ALECSANDRI, T. I 377. DLRLC
- Omul pînă nu pătimește nu să învață. PANN, P. V. III 50. DLRLC
- Folosul ce a izvorît din cărțile bisericești... e netăgăduit, dar gramatica mult pătimi. NEGRUZZI, S. I 258. DLRLC
- Grigore flăcăul nu pătimea numai de furtunoasa boală a dragostei, SADOVEANU, O. VII 307. DLRLC
- Un arap de la Fez, care călătorește cu noi, pătimește de boala mării și se vaită. ALECSANDRI, O. P. 312. DLRLC
- Eu în tot cursul călătoriei mele am fost sănătos, numai am pătimit de ochi. KOGĂLNICEANU, S. 11. DLRLC
-
- 2. A fi bolnav. DEX '09 DEX '98sinonime: zăcea
etimologie:
- patimă DEX '98 DEX '09