paroi² vi [At: I. IONESCU, M. 380 / Pzi: 3 ~ește / E: paroi¹] A roi a doua oară în aceeași vară.

paroi¹ sn [At: I. IONESCU, D. 249 / Pl: ~uri / E: ucr парій, rs парой] 1 Roi ieșit dintr-un alt roi din aceeași vară. 2 (Reg) Roi care n-a roit într-o vară. 3-4 (Mol) Ceară produsă de un paroi¹ (1-2). 5 Ceară de naft.

PAROI², paroiesc, vb. IV. Intranz. A roi a doua oară în aceeași vară. (Atestat în forma păroi) Roii cei dintîi, dacă timpul este bun, păroiesc mai tîrziu. I. IONESCU, M. 380. – Variantă: păroi vb. IV.

PAROI, paroiuri, s. n. Roi (de albine) ieșit dintr-un roi mai vechi, din aceeași vară. Un știubei, adică o matcă, poate să dea un roi, un paroi. I. IONESCU, D. 249.

PAROI ~iuri n. Roi de albine format în același sezon din alt roi. /<ucr. parij, rus. paroj

A PAROI pers. 3 ~iește intranz. (despre albine) A roi a doua oară în același sezon. /Din paroi

paróĭ n., pl. urĭ și oaĭe (rut. páriĭ, pároĭok, paroik, sîrb. parojak, nsl. paroĭ; rus. po-roitĭ-sĕa, a roi). Est. Roĭ provenit dintr’un roĭ format în aceĭașĭ vară. Roĭ care n’a roit într’o vară, numit și buhaĭ. V. pîrvac.

pânoi sn vz puroi¹ corectat(ă)

pâroi sn vz puroi¹ corectat(ă)

punoaie sf vz puroi¹

punoi¹ sn vz puroi¹

puroaie sf vz puroi¹

puroare sf vz puroi¹

puroi¹ sn [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 470/4 / V: (îvr) punoaie sf punoi, (înv) ~oaie sf, (reg) pânoi, pâr~, ~oare sf, ~on, purur / Pl: ~oaie, (înv) ~ / E: ml *puronium] 1 Colecție de detritus tisular și de leucocite formate dintr-un focar inflamator de germeni patogeni sau de unii agenți fizici și chimici Si: (pop) coptură (3), materie, (reg) material. 2 (Trs; Mar) Coraslă. 3 (Reg; îf punoi) Zeamă din boabele porumbului necopt. 4 (Reg; d. porumb; îe) A fi în ~ A avea boabele necoapte, tocmai bune de fiert.

puron sn vz puroi¹

purur sn vz puroi¹

PĂROI vb. IV v. paroi.

PUNOI s. n. v. puroi.

PUROI, puroaie, s. n. Materie lichidă vîscoasă, de culoare galbenă-verzuie, care se formează în răni sau în bube din cauza infecției; (regional) coptură. Nu demult a început a-l durea locul operat; s-a făcut puroi înlăuntru. SADOVEANU, M. C. 194. – Variantă:(regional) punoi (CONACHI, P. 281, ȘEZ. IV 125) s. n.

PUROI ~oaie n. Lichid vâscos galben-verziu, care se formează în răni și în infecții. /<lat. puronium

paroiu n. roiul roiului din aceeaș vară. [Slovean PAROĬ].

punoiu n. Mold. 1. puroiu; 2. zeama ca o apă ce dau boabele porumbului. [V. puroiu].

puroiu n. materie deasă ce se formează în abscese sau răni. [Lat. *PURONIUM (din PUS)].

paroĭésc v. intr. (d. paroĭ saŭ rus. po-roitĭ-sea, a roi). Scot un paroĭ: acest stup a paroit.

punóĭ, V. puroĭ.

puróĭ n., pl. oaĭe (lat. pus, púris, puroĭ, cu sufixu -oĭ). V. supurez). Coptură, o materie albicĭoasă semi-lichidă care se formează în buboaĭe, flegmoane ș. a. – În est punoĭ. Vechĭ și puroaĭe, f., pl. puroĭ.

paroi¹ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroiește, 3 pl. paroiesc, imperf. 3 sg. paroia; conj. prez. 3 să paroiască

paroi² (pop.) s. n., pl. paroiuri

paroi² (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroiește, imperf. 3 sg. paroia; conj. prez. 3 să paroiască

paroi¹ (pop.) s. n., pl. paroiuri

paroi s. n., pl. paroiuri

paroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paroiesc, 3 sg. paroiește, imperf. 3 sg. paroia; conj. prez. 3 sg. și pl. paroiască

puroi s. n., pl. puroaie

puroi s. n., pl. puroaie

puroi s. n., pl. puroaie

puroiu.

PUROI s. v. coraslă.

PUROI s. (MED.) (pop.) coptură, materie, (reg.) mlaci, (prin Olt.) venin. (Rana a colectat ~.)

puroi s. v. CORASLĂ.

PUROI s. (MED.) (pop.) coptură, materie, (reg.) mlaci, (prin Olt.) venin. (Rana a colectat ~.)

paroi (paroiuri), s. n. – Roi mic produs de un stup. Bg., sb., slov. paroj (Tiktin; Candrea; Conev 74), cf. roi. – Der. paroi, vb. (a roi a doua oară în aceeași vară).

puroi (puroaie), s. n. – Coptură, materie galben-verzuie. – Var. punoi, puroaie. Mr. prońu, proańe. Origine obscură. Pare legat de lat. pūs, pūris, prin intermediul unui der. *pūrōnium (Pușcariu 1410; Candrea-Dens., 1482; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 170). Cuvînt de uz înv. (sec. XVI) și general (ALR, I, 130). În fonetismul lui poate să fi intervenit o contaminare cu familia sl. roi „mulțime de albine, furnicar”, cf. bg. poroi „puhoi”, sb. porojati „roi”, sb. poriti „a tăia, a defrișa”. – Der. puroi, vb. (a supura); puroios, adj. (cu puroi, infectat).

paroi, paroiuri, s.n. (reg.) 1. roi de albine provenit dintr-un alt roi din aceeași vară. 2. ceară produsă de un paroi.

punoi, punoaie, s.n. (reg.) 1. puroi. 2. zeamă din boabe de porumb.