opțiuni
  • info

3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARCHETARE, parchetări, s. f. Acțiunea de a parcheta și rezultatul ei. – V. parcheta.

PARCHETARE, parchetări, s. f. Acțiunea de a parcheta și rezultatul ei. – V. parcheta.

parchetare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: parcheta] 1 Pardosire cu parchet (1) a unor încăperi. 2 Împărțire a unei păduri în parchete (3).

PARCHETARE, parchetări, s. f. Acțiunea de a parcheta. 1. Pardosire a unei camere cu parchet (I). 2. Împărțire a unei păduri în parchete (II).

PARCHETARE s.f. Acțiunea de a parcheta. [< parcheta].

PARCHETA, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter.

PARCHETA, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter.

PARCHETAR, parchetari, s. m. Meseriaș specializat în montarea și curățarea parchetului (I). – Parchet + suf. -ar.

parcheta vt [At: STAMATI, D. / Pzi: ~tez / E: fr parqueter] 1 (C. i. încăperi, camere) A pardosi cu parchet (1). 2 (C. i. terenuri împădurite, păduri) A împărți în parchete (3).

parchetar sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: parchet + -ar] Meseriaș care se ocupă cu montarea parchetului (1).

PARCHETAR, parchetari, s. m. Meseriaș specializat în montarea și curățirea parchetului (I). – Parchet + suf. -ar.

PARCHETA, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi (o încăpere) cu parchet. 2. A împărți (o pădure) în parchete.

PARCHETAR, parchetari, s. m. Meseriaș care montează sau curăță pardoseli de parchet.

PARCHETA vb. I. tr. 1. A pardosi (o cameră) cu parchet. 2. (Silv.) A împărți o pădure în parchete de exploatare. [< fr. parqueter].

PARCHETAR s.m. Lucrător de parchete. [< parchet + -ar, după fr. parqueteur].

PARCHETA vb. tr. 1. a pardosi cu parchet (I). 2. a împărți o pădure în parchete (II). (< fr. parqueter)

PARCHETAR s. m. lucrător de parchete. (după fr. parqueteur)

A PARCHETA2 ~ez tranz. (păduri) A împărți în parchete. /<fr. parqueter

A PARCHETA1 ~ez tranz. (încăperi) A pardosi cu parchet. /<fr. parqueter

PARCHETAR ~i m. Muncitor specializat în confecționarea, montarea sau curățarea parchetului. /parchet + suf. ~ar

parchetà v. a pune un parchet: a parcheta o cameră.

*parchetár m. (d. parchet). Lucrător care parchetează.

*parchetéz v. tr. (fr. parqueter). Pardosesc cu parchet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

parchetare s. f., g.-d. art. parchetării; pl. parchetări

parchetare s. f., g.-d. art. parchetării; pl. parchetări

parchetare s. f., g.-d. art. parchetării; pl. parchetări

parcheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parchetez, 3 parchetează; conj. prez. 1 sg. să parchetez, 3 să parcheteze

parchetar s. m., pl. parchetari

parcheta (a ~) vb., ind. prez. 3 parchetează

parchetar s. m., pl. parchetari

parcheta vb., ind. prez. 1 sg. parchetez, 3 sg. și pl. parchetează

parchetar s. m., pl. parchetari

Intrare: parchetare
parchetare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parchetare
  • parchetarea
plural
  • parchetări
  • parchetările
genitiv-dativ singular
  • parchetări
  • parchetării
plural
  • parchetări
  • parchetărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: parcheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parcheta
  • parchetare
  • parchetat
  • parchetatu‑
  • parchetând
  • parchetându‑
 singular plural
  • parchetează
  • parchetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parchetez
 (să)
  • parchetez
  • parchetam
  • parchetai
  • parchetasem
a II-a (tu)
  • parchetezi
 (să)
  • parchetezi
  • parchetai
  • parchetași
  • parchetaseși
a III-a (el, ea)
  • parchetează
 (să)
  • parcheteze
  • parcheta
  • parchetă
  • parchetase
plural I (noi)
  • parchetăm
 (să)
  • parchetăm
  • parchetam
  • parchetarăm
  • parchetaserăm
  • parchetasem
a II-a (voi)
  • parchetați
 (să)
  • parchetați
  • parchetați
  • parchetarăți
  • parchetaserăți
  • parchetaseți
a III-a (ei, ele)
  • parchetează
 (să)
  • parcheteze
  • parchetau
  • parchetară
  • parchetaseră
Intrare: parchetar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parchetar
  • parchetarul
  • parchetaru‑
plural
  • parchetari
  • parchetarii
genitiv-dativ singular
  • parchetar
  • parchetarului
plural
  • parchetari
  • parchetarilor
vocativ singular
  • parchetarule
  • parchetare
plural
  • parchetarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parchetare, parchetărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a parcheta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Pardosire a unei camere cu parchet. DLRLC
    • 1.2. Împărțire a unei păduri în parchete. DLRLC
etimologie:
  • vezi parcheta DEX '09 DEX '98 DN

parcheta, parchetezverb

  • 1. A pardosi o încăpere cu parchet; a pune parchet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
  • 2. A împărți o pădure în parchete. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
etimologie:

parchetar, parchetarisubstantiv masculin

  • 1. Meseriaș specializat în montarea și curățarea parchetului. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
  • Parchet + sufix -ar. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.