opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARAȘUTAT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.

PARAȘUTAT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.

parașutat[1], ~ă [At: BENIUC, V. CUC. 38 / Pl: ~ați, ~e / E: parașuta] 1 Care a fost aruncat din avion cu parașuta. 2 (Fig; fam) Care a fost alungat cu brutalitate de undeva. 3 (Fig; fam) Care a apărut pe neașteptate undeva. corectat(ă)

  1. În original tipărit: parașutat2 deși nu există o definiție pentru parașutat1 — LauraGellner

PARAȘUTA, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter.

PARAȘUTA, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter.

parașuta [At: CĂLINESCU, S. 724 / Pzi: ~tez / E: fr parachuter] 1-2 vtr (C. i. oameni sau obiecte) A (se) lansa din avion cu parașuta. 3 vt (Fig; fam) A fi alungat cu brutalitate de undeva. 4 vr (Fig; fam) A apărea pe neașteptate undeva.

PARAȘUTA, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta.

PARAȘUTA vb. I. tr., refl. A (se) lansa cu parașuta. [< fr. parachuter].

PARAȘUTA vb. tr., refl. a (se) lansa din avion cu parașuta. (< fr. parachuter)

A PARAȘUTA ~ez tranz. (persoane sau obiecte) A lansa cu parașuta dintr-un aparat de zbor. /<fr. parachuter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

parașuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parașutez, 3 parașutează; conj. prez. 1 sg. să parașutez, 3 să parașuteze

parașuta (a ~) vb., ind. prez. 3 parașutează

parașuta vb., ind. prez. 1 sg. parașutez, 3 sg. și pl. parașutează

Intrare: parașutat
parașutat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parașutat
  • parașutatul
  • parașutatu‑
  • parașutată
  • parașutata
plural
  • parașutați
  • parașutații
  • parașutate
  • parașutatele
genitiv-dativ singular
  • parașutat
  • parașutatului
  • parașutate
  • parașutatei
plural
  • parașutați
  • parașutaților
  • parașutate
  • parașutatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: parașuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parașuta
  • parașutare
  • parașutat
  • parașutatu‑
  • parașutând
  • parașutându‑
 singular plural
  • parașutează
  • parașutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parașutez
 (să)
  • parașutez
  • parașutam
  • parașutai
  • parașutasem
a II-a (tu)
  • parașutezi
 (să)
  • parașutezi
  • parașutai
  • parașutași
  • parașutaseși
a III-a (el, ea)
  • parașutează
 (să)
  • parașuteze
  • parașuta
  • parașută
  • parașutase
plural I (noi)
  • parașutăm
 (să)
  • parașutăm
  • parașutam
  • parașutarăm
  • parașutaserăm
  • parașutasem
a II-a (voi)
  • parașutați
 (să)
  • parașutați
  • parașutați
  • parașutarăți
  • parașutaserăți
  • parașutaseți
a III-a (ei, ele)
  • parașutează
 (să)
  • parașuteze
  • parașutau
  • parașutară
  • parașutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parașutat, parașutatăadjectiv

  • 1. Care a fost lansat cu parașuta. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi parașuta DEX '98 DEX '09

parașuta, parașutezverb

  • 1. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.