parazitologie sf [At: LTR² / Pl: (rar) ~ii / E: fr parazitologie] Disciplină care se ocupă cu studierea organismelor parazite și cu măsurile de prevenire a infestării și de combatere a paraziților (1).

PARAZITOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studierea plantelor și animalelor parazite și în genere cu fenomenele parazitismului din natură.

PARAZITOLOGIE s.f. Disciplină care studiază plantele și animalele parazite și fenomenele parazitismului din natură. [Gen. -iei. / < fr. parasitologie].

PARAZITOLOGIE s. f. ramură a biologiei care studiază organismele parazite și măsurile de combatere a acestora. (< fr. parasitologie)

PARAZITOLOGIE f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul organismelor parazite. /<fr. parasitologie

parazitologie s. f., art. parazitologia, g.-d. parazitologii, art. parazitologiei

parazitologie s. f., art. parazitologia, g.-d. parazitologii, art. parazitologiei

parazitologie s. f., art. parazitologia, g.-d. parazitologii, art. parazitologiei

PARAZITO- „paraziți”. ◊ gr. parasitos „comesean, conviv” > fr. parasito-, germ. id., engl. id. > rom. parazito-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de paraziți; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază biologia și metodele de combatere a paraziților animali sau vegetali; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe) care are afinitate pentru microbi, fixîndu-se pe aceștia și distrugîndu-i.

PARAZITOLOGÍE (< fr. {i}; {s} fr. parasite „parazit” + gr. logos „studiu”) s. f. Știință biologică complexă care studiază fenomenul parazitismului, relațiile reciproce dintre parazit și gazdă, dependența lor de factorii mediului ambiant. Există: p. umană (se ocupă de bolile parazitare ale omului), p. veterinară (cu cele ale animalelor domestice și sălbatice) și p. fitomedicală sau fitopatologie (cu cele ale plantelor); ele elaborează și metode de prevenire și tratare a acestor boli.