10 definiții pentru paralogism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PARALOGISM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme.
PARALOGISM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
paralogism sn [At: VÎRNAV, F. M. I, 135v/20 / V: (înv) ~ghizm (Pl: ~uri) / Pl: ~e / E: fr paralogisme, paraloghizm[1], ngr παραλογισμός] Raționament fals făcut din ignoranță, fără intenția de a induce în eroare.
- Posibil să să fie vorba despre etimonul rus паралогизм, scris din greșeală în alfabetul latin. — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARALOGISM s.n. Eroare de raționament sau demonstrație săvîrșită involuntar. [< fr. paralogisme, cf. gr. para – alături, logismos – raționament].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARALOGISM s. n. 1. eroare de raționament sau în demonstrație, săvârșită involuntar. 2. (med.) cuvânt utilizat în sens diferit de cel uzual. (< fr. paralogisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
paralogism n. raționament fals dar fără intențiune de a înșela.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paraloghizm sn vz paralogism
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*paralogízm n., pl. e (vgr. paralogismós. V. silogizm). Log. Raționament fals fără intențiunea de a înșela (în opoz. cu sofizmă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
paralogism s. n., pl. paralogisme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
paralogism s. n., pl. paralogisme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
paralogism s. n., pl. paralogisme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
paralogism, paralogismesubstantiv neutru
- 1. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Cuvânt utilizat în sens diferit de cel uzual. MDN '00
etimologie:
- paralogisme DEX '09 DEX '98 DN