10 definiții pentru paralogism

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARALOGISM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme.

PARALOGISM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme.

paralogism sn [At: VÎRNAV, F. M. I, 135v/20 / V: (înv) ~ghizm (Pl: ~uri) / Pl: ~e / E: fr paralogisme, paraloghizm[1], ngr παραλογισμός] Raționament fals făcut din ignoranță, fără intenția de a induce în eroare.

  1. Posibil să să fie vorba despre etimonul rus паралогизм, scris din greșeală în alfabetul latin. — cata

PARALOGISM s.n. Eroare de raționament sau demonstrație săvîrșită involuntar. [< fr. paralogisme, cf. gr. para – alături, logismos – raționament].

PARALOGISM s. n. 1. eroare de raționament sau în demonstrație, săvârșită involuntar. 2. (med.) cuvânt utilizat în sens diferit de cel uzual. (< fr. paralogisme)

paralogism n. raționament fals dar fără intențiune de a înșela.

*paralogízm n., pl. e (vgr. paralogismós. V. silogizm). Log. Raționament fals fără intențiunea de a înșela (în opoz. cu sofizmă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

paralogism s. n., pl. paralogisme

paralogism s. n., pl. paralogisme

paralogism s. n., pl. paralogisme

Intrare: paralogism
paralogism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paralogism
  • paralogismul
  • paralogismu‑
plural
  • paralogisme
  • paralogismele
genitiv-dativ singular
  • paralogism
  • paralogismului
plural
  • paralogisme
  • paralogismelor
vocativ singular
plural
paraloghizm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paralogism, paralogismesubstantiv neutru

  • 1. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. medicină Cuvânt utilizat în sens diferit de cel uzual. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.