PARALIZANT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant.

paralizant, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 280 / Pl: ~nți, ~e / E: fr paralysant] 1 Care face ca un organism, un organ etc. să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea. 2-4 Care (împiedică) (stânjenește sau) neutralizează o manifestare, o acțiune etc.

PARALIZANT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau stânjenește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant.

PARALIZANT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează. Emoție paralizantă. ♦ Fig. Care împiedică sau stînjenește o acțiune.

PARALIZANT, -Ă adj. Care paralizează. ♦ (Fig.) Care face să înceteze, care stînjenește (o acțiune, o mișcare). [Cf. fr. paralysant].

PARALIZANT, -Ă adj. 1. care paralizează. 2. (fig.) care face să înceteze, care stânjenește. (< fr. paralysant)

PARALIZANT ~tă (~ți, ~te) Care paralizează. Emoție ~tă. /<fr. paralysant

paralizant adj. m., pl. paralizanți; f. paralizantă, pl. paralizante

paralizant adj. m., pl. paralizanți; f. paralizantă, pl. paralizante

paralizant adj. m., pl. paralizanți; f. sg. paralizantă, pl. paralizante