parafina [At: DM / Pzi: ~nez / E: fr paraffiner] 1 vt (C. i. probe de rocă obținute prin carotaj) A acoperi cu un strat subțire de parafină, pentru a conserva conținutul de fluide. 2 vr (D. parafine) A se depune în procesul de producție a țițeiului.

PARAFINA, parafinez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de parafină.

PARAFINA vb. I. 1. tr. A acoperi (ceva) cu parafină. 2. refl. (Despre parafine) A se depune (în procesul de producție a țițeiului). [< fr. paraffiner].

PARAFINA vb. I. tr., refl. a (se) acoperi cu un strat de parafină. II. refl. (despre parafină) a se depune (în procesul de producție a țițeiului). (< fr. paraffiner)

A PARAFINA ~ez tranz. (hârtie, țesături etc.) A acoperi cu (un strat subțire de) parafină. /<fr. paraffiner

A SE PARAFINA pers. 3 se ~ează intranz. (despre pereții țevilor de extracție a petrolului) A se acoperi cu parafină. /<fr. paraffiner

PARAFINĂ, parafine, s. f. 1. Substanță solidă, albă și translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor și utilizată la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei și a țesăturilor, ca materie primă în industria chimică etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine.

parafină sf [At: PONI, CH. 290 / Pl: ~ne / E: fr paraffine] (Chm) 1 Substanță solidă, albă și translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate, obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor, folosită la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei și a țesăturilor pentru a le face impermeabile, ca materie primă în industria chimică etc. 2 (Lpl) Alcani.

PARAFINĂ, parafine, s. f. 1. Substanță solidă, albă și translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor și întrebuințată la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei și a țesăturilor, ca materie primă în industria chimică etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine.

PARAFINĂ, parafine, s. f. Substanță solidă, albă și translucidă constînd dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor; este întrebuințată la fabricarea luminărilor, la impregnarea hîrtiei și a țesăturilor pentru a le face impermeabile, ca materie primă în industria chimică etc.

PARAFINĂ s.f. Substanță solidă, albă și translucidă, obținută din distilarea țițeiului sau a cărbunilor și întrebuințată la fabricarea lumînărilor, la prepararea alifiilor etc. [< fr. paraffine].

PARAFINĂ s. f. substanță solidă, albă și translucidă, obținută prin distilarea țițeiului sau a cărbunilor și folosită la fabricarea lumânărilor, a cerii de parchet, la prepararea alifiilor etc. (< fr. paraffine)

PARAFINĂ ~e f. Substanță solidă incoloră, obținută în special din petrol și având diferite întrebuințări (în industria chimică, la impregnarea lemnului, la apretarea țesăturilor etc.). /<fr. paraffine

parafină f. substanță solidă și albă, extrasă din schisturile bituminoase și din gudron, servă la fabricarea lumânărilor.

*parafínă f., pl. e (fr. paraffine, d. lat. párum affinis, puțin afin, cu puțină afinitate p. alte corpurĭ). Chim. O substanță sólidă albă scoasă din schisturile bituminoase și din care se fac lumînărĭ care daŭ o lumină foarte puternică. V. stearină.

parafina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parafinez, 3 parafinează; conj. prez. 1 sg. să parafinez, 3 să parafineze

parafina (a ~) vb., ind. prez. 3 parafinează

parafina vb., ind. prez. 1 sg. parafinez, 3 sg. și pl. parafinează

parafină s. f., g.-d. art. parafinei; pl. parafine

parafină s. f., g.-d. art. parafinei; pl. parafine

parafină s. f., g.-d. art. parafinei; pl. parafine

PARAFINĂ s. v. alcan.

PARAFINĂ s. (CHIM.) alcan, hidrocarbură parafinică.