paracherniță sf [At: BARCIANU, V. / V: (îrg) ~rec~, (înv) ~esn~, părăc~, părec~, ~cheri~ / Pl: ~țe / E: cf lat parietarius] Plantă erbacee din familia urticaceelor, acoperită cu peri, cu tulpina dreaptă, cu frunzele ușor alungite spre vârf și cu flori verzui, care crește prin locuri umbroase și umede și care este folosită ca plantă medicinală Si: (reg) grâul-potârnichii, mătrice, politrică, urzică-moartă, (înv) parietarie (Parietaria officinalis).

paracherniță f. plantă ce crește pe lângă ziduri cu proprietăți emoliente și răcoritoare (Parietaria). [Lit. buruiană de pereți].

parachérniță f., pl. e (pare a fi un cuv. fabricat de cărturarĭ d. lat. parietária). Unde? Trans? Grîu păturnichiĭ. V. grîŭ.

parachesniță sf vz paracherniță

parecherniță sf vz paracherniță

părăcherniță sf vz paracherniță

părecheriță sf vz paracherniță

părecherniță sf vz paracherniță

paracherniță s. f., g.-d. art. paracherniței; pl. parachernițe

paracherniță s. f., g.-d. art. paracherniței; pl. parachernițe

paracherniță s. f., g.-d. art. paracherniței; pl. parachernițe

PARACHERNIȚĂ s. (BOT.; Parietaria officinalis) (reg.) mătrice, politrică, grâul-potârnichii, urzică-moartă, (înv.) parietarie.

PARACHERNIȚĂ s. (BOT.; Parietaria officinalis) (reg.) mătrice, politrică, grîul-potîrnichii, urzică-moartă, (înv.) parietarie.

PARACHÉRNIȚĂ s. f. Plantă erbacee perenă, medicinală, din familia urticaceelor, înaltă de 30-100 cm, cu frunze întregi, alungit-ovale și cu flori verzui (Parietaria officinalis). Răspândită în spațiul mediteranean; în România crește în locuri umede, umbroase până în etajul montan. Folosită în medicină pentru proprietățile emoliente, diuretice și răcoritoare.