PAPISTAȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista.

papistaș, ~ă [At: (a. 1650-1675) GCR I, 189/18 / V: pop~, (înv) pip~, (reg) ~traș, popișt~ / Pl: ~i, ~e / E: mg pápista] (Îrg; dep) 1 smf Catolic (8). 2 smf (Reg; dep) Greco-catolic. 3-4 smf (Reg; îf popistaș) Sas (luteran). 5-6 smf (Îrg) Ungur (catolic). 7 smf (Rar) Eretic. 8 a Catolic (7).

PAPISTAȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.; adesea depr.) Catolic. – Din magh. pápista.

PAPISTAȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f. (întrebuințat de obicei cu nuanță depreciativă; astăzi rar) Persoană de religie catolică; catolic. Călindarul s-a schimbat. Toți ne-am trezit mai bătrîni cu treisprezece zile, – numărînd zilele, sărbătorile și posturile după moda papistașilor. SADOVEANU, B. 148.

papist(aș) m. 1. catolic, cu o nuanță de dispreț; 2. pop. spurcat, păgân. [Ung. PAPISTÁS: pentru sensul 2, cf. sinonimul letin].

papistáș, -ă s. (ung. pápistás). Vechĭ. Azĭ pop. și iron. Papist, catolic. Fig. Care nu ține posturile, letin, eretic.

papistraș, ~ă smf, a vz papistaș

pipistaș, ~ă smf, a vz papistaș

popistaș, ~ă smf, a vz papistaș

popiștaș, ~ă smf, a vz papistaș

papistaș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistași; adj. f., s. f. papistașă, art. papistașa, pl. papistașe

papistaș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistași; adj. f., s. f. papistașă, art. papistașa, pl. papistașe

papistaș s. m., adj. m., pl. papistași; f. șg. papistașă, g.-d. art. papistașei, pl. papistașe

PAPISTAȘ adj. v. papal, roman.

PAPISTAȘ s. adj. v. catolic, romano-catolic.

papistaș adj. v. PAPAL. ROMAN.

papistaș s., adj. v. CATOLIC. ROMANO-CATOLIC.

papistaș, s.m. – v. popistaș.

papistaș, -i, s.m. – v. popistaș.

popistaș, popistași, (papistaș), s.m. – (reg.) (depr.) De religie catolică; catolic. – Din magh. pápista (MDA).

popistaș, -i, (papistaș), s.m. – (depr.) De religie catolică; catolic. – Din magh. pápista.