papilă sf [At: ANTROP. 167/16 / Pl: ~le / E: lat papilla, fr papille] 1 (Atm) Mică proeminență conică a pielii, a unor mucoase sau a feței interne ori externe a unui organ. 2 (Bot) Mică ridicătură conică pe stigmatul plantelor.

PAPILĂ, papile, s. f. Mică proeminență formată din ramificațiile terminale nervoase sau vasculare pe suprafața dermei sau a unor mucoase și care dau sensibilitate pielii. Papile gustative.

PAPILĂ s.f. 1. Proeminență de pe suprafața dermei sau a unor mucoase, care dă pielii sensibilitate. 2. Mică protuberanță rigidă alungită de pe suprafața unor părți ale plantei. [< fr. papille, cf. lat. papilla].

PAPILĂ s. f. 1. proeminență de pe suprafața dermei sau a unor mucoase, cu diferite funcții (senzitive). 2. mică protuberanță rigidă alungită pe frunzele sau stigmatul plantelor. (< fr. papille, lat. papilla)

PAPILĂ ~e f. 1) Mică proeminență pe suprafața pielii, a unor mucoase sau a unor organe. 2) Mică ridicătură formată din celule epidermice pe suprafața organelor unei plante. /<lat. papilla, fr. papille

*papílă f., pl. e (lat. papilla). Anat. Numele micilor unflăturĭ ca niște mugurĭ care se formează supt epidermă saŭ la suprafața unor mucoase pin ramificațiunĭ nervoase vasculare care daŭ sensibilitate peliĭ: papilele linguale, papilele nervuluĭ optic.

papilă s. f., g.-d. art. papilei; pl. papile

papilă s. f., g.-d. art. papilei; pl. papile

papilă s. f., g.-d. art. papilei; pl. papile