opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANIFICARE s. f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei. – V. panifica.

PANIFICARE s. f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei. – V. panifica.

panificare sf [At: DN2 / Pl: (rar) ~cări / E: panifica] Proces de transformare a făinei de grâu și de secară în pâine, în produse de franzelărie etc. Si: (rar) panificație.

PANIFICARE s.f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei; panificație. [< panifica].

PANIFICA, panific, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare.

PANIFICA, panific, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare.

panifica vt [At: DM / Pzi: panific / E: fr panifier] (C. i. făină) A transforma în pâine, cornuri, chifle etc.

PANIFICA, panific, vb. I. Tranz. A fabrica pîine.

PANIFICA vb. I. tr. A supune făina procesului de panificație. [P.i. panific. / cf. it. panificare, fr. panifier].

PANIFICA vb. tr. a supune făina procesului de panificație. (după fr. panifier, it. panificare)

A PANIFICA panific tranz. A transforma în pâine sau în produse similare. /<fr. panifier

*panífic, a -á v. tr. (d. lat. panis, pîne, și -fic din edific). Prefac în pîne substanțele făinoase (grîu, cartofiĭ).

*panificațiúne f. (d. panific). Acțiunea de a panifica. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

panificare s. f., g.-d. art. panificării

panificare s. f., g.-d. art. panificării

panificare s. f., g.-d. art. panificării

panifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. panific, 2 sg. panifici, 3 panifică; conj. prez. 1 sg. să panific, 3 să panifice

panifica (a ~) vb., ind. prez. 3 panifică

panifica vb., ind. prez. 1 sg. panific, 3 sg. și pl. panifică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PANIFICARE s. v. panificație.

PANIFICARE s. panificație. (Produse de ~.)

Intrare: panificare
panificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panificare
  • panificarea
plural
  • panificări
  • panificările
genitiv-dativ singular
  • panificări
  • panificării
plural
  • panificări
  • panificărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: panifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • panifica
  • panificare
  • panificat
  • panificatu‑
  • panificând
  • panificându‑
 singular plural
  • panifică
  • panificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • panific
 (să)
  • panific
  • panificam
  • panificai
  • panificasem
a II-a (tu)
  • panifici
 (să)
  • panifici
  • panificai
  • panificași
  • panificaseși
a III-a (el, ea)
  • panifică
 (să)
  • panifice
  • panifica
  • panifică
  • panificase
plural I (noi)
  • panificăm
 (să)
  • panificăm
  • panificam
  • panificarăm
  • panificaserăm
  • panificasem
a II-a (voi)
  • panificați
 (să)
  • panificați
  • panificați
  • panificarăți
  • panificaserăți
  • panificaseți
a III-a (ei, ele)
  • panifică
 (să)
  • panifice
  • panificau
  • panificară
  • panificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

panificare, panificărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: panificație
etimologie:
  • vezi panifica DEX '09 DEX '98 DN

panifica, panificverb

  • 1. A efectua procesul de panificație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.