pangolin sm [At: CADE / Pl: ~i / E: fr pangolin] Gen de mamifere tropicale din ordinul edentatelor care au corpul și coada acoperite cu solzi comoși, printre care sunt presărate fire răzlețe de păr, și care se hrănesc cu insecte (Manis).

PANGOLIN, pangolini, s. m. Mamifer acoperit cu solzi, lipsit de dinți și avînd o coadă lungă și puternică cu care își atacă prada; trăiește în India meridională, Guineea etc. și se hrănește cu insecte.

PANGOLIN s.m. Mamifer din regiunile tropicale fără dinți, cu corpul acoperit de solzi tari și tăioși și cu o coadă lungă. [< fr. pangolin].

PANGOLIN s. m. mamifer insectivor edentat din regiunile tropicale, cu corpul acoperit de solzi cornoși și coadă lungă. (< fr. pangolin)

PANGOLIN ~i m. (nume generic) Mamifer exotic insectivor (edentat), având corpul și coada acoperite cu solzi cornoși. /<fr. pangolin

*pangolín m. (fr. pangolin, d. malaĭezu pang-goling, animal care se învălătucește, se face ghem. Zool. Un fel de mamifer edentat cu solzĭ care trăĭește în sudu Africiĭ și Asiiĭ și care se nutrește cu insecte, maĭ ales furnicĭ, pe care le prinde cu lunga și cleĭoasa luĭ limbă, ca și furnicaru.

pangolin s. m., pl. pangolini

pangolin s. m., pl. pangolini

pangolin s. m., pl. pangolini

PANGOLÍN (< fr.; cuv. malaez) s. m. Gen de mamifer cu corpul lung de c. 1 m, acoperit cu solzi cornoși, care se hrănește cu furnici și termite (Manis). Unele specii trăiesc în Africa iar altele în S Asiei. P. asiatic prezintă fire răzlețe de păr la baza solzilor.