PANGLICAR, panglicari, s. m. (Fam.) Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar.

panglicar sm [At: EMINESCU, O. I, 150 / Pl: ~i / E: panglică + -ar] 1-2 (Iuz) Persoană care (fabrica sau) vindea panglici. 3 Artist de circ care făcea scamatorii cu panglci Si: boscar, scamator. 4 (Fam; fig) Șarlatan.

PANGLICAR, panglicari, s. m. Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar.

PANGLICAR, panglicari, s. m. Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici; fig. șarlatan, escroc. N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți în aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? EMINESCU, O. I 150.

PANGLICAR ~i m. 1) Artist de circ sau de bâlci care prezintă exerciții acrobatice ușoare; paiață; măscărici; comediant; saltimbanc; scamator. 2) fig. Persoană care se ține de înșelăciuni; șarlatan; coțcar; escroc; pehlivan. /panglică + suf. ~ar

panglicar m. 1. cel ce țese sau vinde panglici; 2. scamator (ce scotea panglici pe nas) și acrobat; 3. fam. șarlatan: panglicari în ale țării care joacă ca pe funii EM.

panglicár m. (d. panglică). Fabricant de panglicĭ. Scamator care scoate panglicĭ pe gură și pe nas orĭ din vre-un sac gol. Fig. Mare înșelător politic al poporuluĭ.

panglicar (fam.) s. m., pl. panglicari

panglicar (fam.) s. m., pl. panglicari

panglicar s. m., pl. panglicari

PANGLICAR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

panglicar s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.