palplanșă sf [At: CV 1949, nr 7, 31 / Pl: ~șe / E: fr palplanche] Element de construcție din lemn, oțel sau beton, de forma unei grinzi cu lungime mare, folosit la executarea unor pereți ce susțin săpăturile, sprijină malurile înalte etc.

PALPLANȘĂ, palplanșe, s. f. Element de construcție format din dulapi de lemn, din grinzi de beton armat sau din piese de oțel profilat, care se înfige în pămînt pentru a forma un perete de sprijin pentru terenul din jurul unei excavații.

PALPLANȘĂ s.f. Element de construcție destinat să sprijine terenul unei săpături sau să formeze o incintă în interiorul căreia să se poată executa o lucrare, fiind ferită astfel de infiltrația apei. / < fr. palplanche].

PALPLANȘĂ s. f. element de construcție destinat să sprijine terenul unei săpături sau să formeze o incintă în interiorul căreia să se poată executa o lucrare, ferită de infiltrația apei. (< fr. palplanche)

PALPLANȘĂ ~e f. Element de construcție din lemn, oțel sau beton, având forma unei scânduri și servind, împreună cu altele identice, la executarea unui perete de susținere sau de etanșare. /<fr. palplanche

palplanșă s. f., art. palplanșa, g.-d. art. palplanșei; pl. palplanșe

palplanșă s. f., art. palplanșa, g.-d. art. palplanșei; pl. palplanșe

palplanșă s. f. planșă