15 definiții pentru paloare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALOARE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. – Din fr. pâleur, it. pallore.

PALOARE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. – Din fr. pâleur, it. pallore.

paloare sf [At: HELIADE, D. J. 139/7 / Pl: ~ori / E: fr pâleur] 1-7 Paliditate (1-7). 8 Culoare ștearsă.

PALOARE s. f. Faptul de a fi palid; paliditate, gălbeneală. Neodihna și frămîntarea îi aduseseră în obraji o paloare subțire, de parcă o lumină gălbuie și stinsă o bătea în față. MIHALE, O. 160. După paloarea feții și după roua frunții, înțelegeam că e la marginea puterilor. GALACTION, O. I 95. Le tremurau ușor genele și peste față li se întinsese paloarea fricii. SAHIA, N. 77. ◊ Fig. În cerul plin de nouri, începea să se simtă paloarea serii. GALACTION, O. I 348.

PALOARE s.f. Faptul de a fi palid; paliditate; (pop.) gălbejeală. [Pl. -ori, gen. -orii. / < fr. paleur, cf. lat. pallor].

PALOARE s. f. 1. paliditate. 2. culoare ștearsă. (< fr. paleur, it. pallore)

PALOARE ~ori f. Aspect pal; înfățișare pală; paliditate. /<fr. pâleur

paloare f. coloare palidă: paloarea e semn de boală.

*paloáre f., pl. orĭ (lat. pállor, -óris). Paliditate, proprietatea de a fi palid.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

paloare s. f., g.-d. art. palorii; pl. palori

paloare s. f., g.-d. art. palorii; pl. palori

paloare s. f., g.-d. art. palorii; pl. palori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PALOARE s. gălbeneală, paliditate, (pop.) gălbejeală, (înv. și reg.) sărbezie, (reg.) sărbezenie, (înv.) serbezitură. (~ feței unui bolnav.)

PALOARE s. gălbeneală, paliditate, (pop.) gălbejeală, (înv. și reg.) sărbezie, (reg.) sărbezenie, (înv.) serbezitură. (~ feței cuiva.)

Intrare: paloare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paloare
  • paloarea
plural
  • palori
  • palorile
genitiv-dativ singular
  • palori
  • palorii
plural
  • palori
  • palorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paloare, palorisubstantiv feminin

  • 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă; faptul de a fi palid. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Neodihna și frămîntarea îi aduseseră în obraji o paloare subțire, de parcă o lumină gălbuie și stinsă o bătea în față. MIHALE, O. 160. DLRLC
    • format_quote După paloarea feții și după roua frunții, înțelegeam că e la marginea puterilor. GALACTION, O. I 95. DLRLC
    • format_quote Le tremurau ușor genele și peste față li se întinsese paloarea fricii. SAHIA, N. 77. DLRLC
    • format_quote figurat În cerul plin de nouri, începea să se simtă paloarea serii. GALACTION, O. I 348. DLRLC
  • 2. rar Culoare ștearsă, estompată. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.