palatogramă sf [At: PUȘCARIU, L. R. I, 59 / Pl: ~me / E: fr palatogramme] (Fon) Reprezentare grafică a suprafeței palatului² atinse de limbă în timpul emiterii unui sunet.

PALATOGRAMĂ s.f. (Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului, în care se văd locurile atinse de limbă în timpul pronunțării unui sunet. [< fr. palatogramme].

PALATOGRAMĂ s. f. reprezentare grafică a punctelor de contact ale limbii cu suprafața palatului. (< fr. palatogramme)

palatogramă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. palatogramei; pl. palatograme

palatogramă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. palatogramei; pl. palatograme

palatogramă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. palatogramei; pl. palatograme

PALATOGRAMĂ s. f. (< fr. palatogramme): reprezentare grafică a suprafeței palatului gurii, în care se văd locurile atinse de limbă în timpul pronunțării unui sunet.

PALATO- „palat, cerul gurii, palatal”. ◊ L. palatum „cerul gurii” > fr. palato-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. palato-. □ ~graf (v. -graf), s. n., mulaj al palatului, folosit pentru obținerea unei palatograme; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a bolții palatine, în care se observă locurile atinse de limbă în timpul pronunțării unui sunet; ~lalie (v. -lalie), s. f., tulburare de vorbire specifică persoanelor prezentînd despicături palatine, caracterizată prin nazalizarea sunetelor; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de închidere a unei despicături sau a unui defect traumatic palatin; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a vălului palatului; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură chirurgicală a vălului palatin.