paginare sf [At: DDRF / Pl: ~nări / E: pagina] 1 Numerotare. 2 Aranjare în pagini a materialelor tipografice pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește Si: paginat¹ (2), paginatură (2), paginație (3). 3 Schițare făcută cu anticipație, înainte de culegere, a locului în pagină al fiecărui articol Si: paginat¹ (3), paginatură (3), paginație (4). 4 Includere a unui material în pagina unui periodic Si: paginat¹ (4).

PAGINARE s.f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; punere în pagină, paginat, paginație. [< pagina].

pagina vt [At: BARCIANU, V. / Pzi: ~nez / E: pagină cdp fr paginer] 1 (C. i. pagini) A numerota. 2 (C. i. materiale tipografice culese în șpalturi) A aranja în pagini pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. 3 (C. i. fie materiale tipografice neculese încă, fie periodice; fșa) A schița cu anticipație, înainte de culegere, locul în pagină al fiecărui material. 4 A include un material în pagina unui periodic Si: a insera.

PAGINA, paginez, vb. I. Tranz. 1. A orîndui în pagini materialul tipografic cules, cu figurile și titlurile respective. ◊ A schița planul de așezare a materialului unui ziar, fixînd pe pagină locul fiecărui articol. 2. A numerota paginile sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. La ceasul douăsprezece, așeza tocul pe suportul unde mai așteptau o jumătate de duzină, cu penițele proaspăt schimbate, pagina foile, le adăoga la cele de ieri și de alaltăieri. C. PETRESCU, C. V. 143.

PAGINA vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în șpalturi; a numerota paginile unei cărți. 2. A schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr. paginer].

PAGINA vb. tr. 1. a numerota paginile (unei cărți etc.). 2. a așeza în pagini materialul cules în șpalturi. ◊ a schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. (< fr. paginer)

A PAGINA ~ez tranz. 1) (manuscrise, cărți etc.) A supune operației de numerotare a paginilor. 2) poligr. (texte în șpalturi) A aranja în format de pagini; a pune în pagini. /Din pagină

paginà v. a numerota paginile unei cărți.

*paginațiúne f. (d. paginez). Acțiunea de a pagina. Modu de a pagina: paginațiune greșită. – Și -áție și -áre.

*paginéz v. tr. (fr. paginer). Numerotez paginile uneĭ cărțĭ, unuĭ caĭet.

paginare s. f., g.-d. art. paginării; pl. paginări

paginare s. f., g.-d. art. paginării; pl. paginări

paginare s. f., g.-d. art. paginării; pl. paginări

pagina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. paginez, 3 paginează; conj. prez. 1 sg. să paginez, 3 să pagineze

pagina (a ~) vb., ind. prez. 3 paginează

pagina vb., ind. prez. 1 sg. paginez, 3 sg. și pl. paginează

PAGINARE s. 1. numerotare, numerotație, paginație, (înv.) paginatură. (~ filelor unui caiet.) 2. v. paginație.

PAGINARE s. 1. numerotare, numerotație, paginație, (înv.) paginatură. (~ filelor unui caiet.) 2. (TIPOGR.) paginat, paginație. (~ unui ziar.)

PAGINA vb. a numerota. (A ~ un caiet.)

PAGINA vb. a numerota. (A ~ un caiet.)