padela vi [At: DN² / Pzi: ~lez / E: padelă, cdp ger paddeln, eg paddle] (Rar) A vâsli cu ajutorul padelelor.

PADELA vb. I. intr. (Rar) A vîsli cu ajutorul padelei. [< engl. paddle, cf. germ. paddeln].

A PADELA ~ez intranz. A vâsli cu padela. /Din padelă

padelă sf [At: LTR² / Pl: ~le / E: ger Paddel] Vâslă de formă specială, cu una sau cu două pale, folosită la canoe sau la caiac pentru înaintare rapidă pe apă.

PADELĂ, padele, s. f. Vîslă cu pană la ambele capete sau numai la unul dintre ele, cu care se vîslește alternativ în cele două borduri ale unei ambarcații, fără a o sprijini de marginile ambarcației.

PADELĂ s.f. Vîslă special construită ca să se poată vîsli cu ea alternativ, cînd pe un bord, cînd pe celălalt. [< germ. Paddel, cf. engl. paddle].

PADELĂ s. f. ramă special construită ca să se poată vâsli cu ea alternativ, în cele două borduri. (< germ. Paddel, engl. paddle)

PADELĂ ~e f. Vâslă nefixată cu care se poate vâsli alternativ pe cele două borduri ale ambarcației. [G.-D. padelei] /<germ. Paddel

padela vb., ind. prez. 1 sg. padelez, 3 sg. și pl. padelează

padelă s. f., g.-d. art. padelei; pl. padele

padelă s. f., g.-d. art. padelei; pl. padele

padelă s. f., g.-d. art. padelei; pl. padele

PADÉLĂ (< germ., engl.) s. f. Vâslă (de 2,10-2,50 m lungime) prevăzută la capete cu câte o pală convexă, cu care se poate vâsli, alternativ, în cele două borduri, folosită la caiac. P. nu are punct de sprijin pe vreun dispozitiv de ghidare, ci este susținută și acționată de către caiacist.