păuza vi [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 161 / V: (cscj) ~zi / P: pă-u~ / Pzi: ~zez / E: lat pausare] (Ltî; Trs; Buc) 1 A se odihni (1) Si: a poposi, a se repauza. 2 (Fig) A muri.

păuză sf [At: PAMFILE, A. R. 169 / Pl: ~ze / E: nct cf panză, păianjăn] (Reg) 1 Păușă. 2 (Mun) Un fel de jalon pentru îndreptarea hotarelor. 3 (Olt; Mun) Sperietoare de păsări.

păuzi v vz păuza

crăngar n., pl. e (d. creangă, ca frunzar, umbrar d. frunză, umbră). Mold. Apărătoare de crăngĭ pe un stog ca să nu-l risipească vîntu. – În vest păuză.

păúză f., pl. e (cp. cu pavăză). Vest. Crăngar (care poate fi și o simplă prăjină pusă ca vîntu să nu risipească claĭa). Cĭuhă, sperietoare de păsărĭ.

păuză (-ze), s. f. – Par, prăjină. – Var. (Olt.) păuș, (Mold.) pazie. Sb. *pauz, cf. pauznica „șipcă, leaț”, sl. ąza „legătură”. În Munt. și Olt.

PĂUZĂ s. v. momâie, sperietoare.

păuză s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE.

păuza, păuzez, vb. I (înv. și reg.) 1. a se odihni, a se repauza, a poposi.

păuză, păuze, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se așază pe vârful stogului de fân sau pe acoperișurile din paie; martac. 2. momâie, sperietoare (de păsări).