opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂTULI, pătulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul1.

PĂTULI, pătulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul1.

pătuli [At: I. IONESCU / Pzi: ~lesc / E: pătul1] 1 vt (C. i. cereale, produse agricole) A strânge, a depozita în hambare, în pătule1 (8, 10). 2 vt A apăsa, a bate, a bătători, cu lingura sau cu alt instrument, ca să se așeze bine, ca să se netezească Si: (reg) a pături (4). 3 vt A se așeza în straturi Si: a se îndesa, a se pături (5), a se tasa. 4 vt (D. iarbă, semănături) A călca în picioare, culcând la pământ Si: (reg) a pături (6). 5 vt (Pex) A turti. 6 vr (D. iarbă, semănături) A se apleca, a se culca la pământ din cauza vântului, a ploii etc. 7 vi (Trs; îe) Cum mai ~lești ? Cum o mai duci?.

PĂTULI, pătulesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre holde, iarbă etc.) A se culca la pămînt. Bucatele cad, se culcă, se pătulesc. I. CR. III 225.

A PĂTULI ~esc tranz. pop. A face să se pătulească; a poligni; a pologi. /Din pătul

A SE PĂTULI pers. 3 se ~ește intranz. (despre cereale, iarbă etc.) A se apleca la pământ luând o poziție aproape orizontală (din cauza vântului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se culca. /Din pătul

pătulì v. a strânge grânele în pătule.

PĂTUL2, pătuli, -e, adj. (În sintagmele) Măr pătul (și substantivat, m.) = specie de măr cu fructe galbene-verzui (cu pete roșii). Măr pătul (și substantivat, n.) = fructul mărului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].

PĂTUL2, pătuli, -e, adj. (În sintagmele) Măr pătul (și substantivat, m.) = specie de măr cu fructe galbene-verzui (cu pete roșii). Măr pătul (și substantivat, n.) = fructul mărului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].

pătul2, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 178 / V: bat~ / Pl: ~i, ~e / E: ger Batullen (apfel), Batullen (baum)] 1 (Îc) Măr1-~ Varietate de măr1 răspândită mai ales în Transilvania și care produce fructe de calitate superioară, cu coajă subțire, de culoare galbenă-verzuie și roșie pe partea expusă la soare, cu miezul zemos, dulce-acrișor. 2 (Prc; îac) Fruct al acestui măr1.

pătulesc v. tr. (din *potulesc, vsl. potuliti, a acomoda, sîrb. potuliti se, a se pitula, bg. potulĕam, acoper. V. po-tulesc și tulesc). Est. Polignesc, pologesc.

potolésc v. tr. (vsl. po-toliti, a potoli, a acomoda, de unde vine și pătulésc; rus. u-toliti, a potoli. V. tulesc). Astîmpăr, liniștesc, alin: a potoli focu, durerea, întristarea, plînsu, foamea, setea. V. ogoĭesc, ostoĭesc, calmez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pătuli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulesc, 3 sg. pătulește, imperf. 1 pătuleam; conj. prez. 1 sg. să pătulesc, 3 să pătulească

pătuli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulesc, imperf. 3 sg. pătulea; conj. prez. 3 să pătulească

pătuli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătulesc, imperf. 3 sg. pătulea; conj. prez. 3 sg. și pl. pătulească

pătul1 adj. m. (+ s. m., s. n.: măr ~); pl. m. pătuli (meri ~), f. pătule (mere ~) corectat(ă)

!pătul1 adj. m., pl. pătuli; f. pl. pătule

pătul adj. m., pl. pătuli

Intrare: pătuli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pătuli
  • pătulire
  • pătulit
  • pătulitu‑
  • pătulind
  • pătulindu‑
 singular plural
  • pătulește
  • pătuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pătulesc
 (să)
  • pătulesc
  • pătuleam
  • pătulii
  • pătulisem
a II-a (tu)
  • pătulești
 (să)
  • pătulești
  • pătuleai
  • pătuliși
  • pătuliseși
a III-a (el, ea)
  • pătulește
 (să)
  • pătulească
  • pătulea
  • pătuli
  • pătulise
plural I (noi)
  • pătulim
 (să)
  • pătulim
  • pătuleam
  • pătulirăm
  • pătuliserăm
  • pătulisem
a II-a (voi)
  • pătuliți
 (să)
  • pătuliți
  • pătuleați
  • pătulirăți
  • pătuliserăți
  • pătuliseți
a III-a (ei, ele)
  • pătulesc
 (să)
  • pătulească
  • pătuleau
  • pătuliră
  • pătuliseră
Intrare: pătul (adj.m.)
pătul2 (adj.m.) adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătul
  • pătulul
  • pătulu‑
plural
  • pătuli
  • pătulii
genitiv-dativ singular
  • pătul
  • pătulului
plural
  • pătuli
  • pătulilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pătuli, pătulescverb

  • 1. popular A călca în picioare (culcând la pământ). DEX '09 DEX '98
etimologie:

pătul, pătuliadjectiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.