pătrar, ~ă [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 208/11 / V: (îrg) ~iu / Pl: ~i, ~e, (rar) ~e, (reg, sm) ~rări / E: patru¹ + -ar] 1 a (Îrg; d. cai) Care are sau urmează să împlinească patru ani. 2 sn (Îvp; udp „de”) Pătrime (1). 3 sn (Pex; reg) Bucată mare din ceva Si: (reg) pătrare (4). 4 sn (Șîs ~de lună, al lunii) Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate. 5 sn Perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. 6-8 sn (Reg) Pătrare (1-3).

PĂTRAR¹, pătrare, s. n. 1. A patra parte dintr-un întreg; pătrime, sfert. Boierul moldovean putu, în sfîrșit, să cetească scrisoarea pe care de un pătrar de oră o ținea desfăcută în mîna stîngă. SADOVEANU, Z. C. 16. Într-un pătrar de ceas, cele mai multe mese rămăseseră goale. CAMIL, PETRESCU, O. II 597. 2. (Determinat adesea prin «de lună») Fază, în formă de secere (în creștere sau descreștere), a lunii; luna în timpul dintre două faze consecutive ale dezvoltării ei. Într-un răstimp, s-a prefirat prin cununile copacilor lucirea pătrarului de lună, și calea s-a luminat ușor. SADOVEANU, N. P. 126. Era o lună în primul pătrar, potrivită pentru astfel de încercări. CAMIL PETRESCU, O. II 137.

PĂTRAR², -Ă, pătrari, -e, adj. (Învechit; despre cai; și substantivat) În vîrstă de patru ani. În herghelie sînt 54 de iepe mari... 14 pătrare, 20 tretine. I. IONESCU, D. 370.

PĂTRAR², -Ă, pătrari, -e, adj. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) În vîrstă de patru ani. – Din patru + suf. -ar.

PĂTRAR ~e n. pop. v. PĂTRIME. ◊ ~ de Lună fază de creștere sau de descreștere a Lunii când ea are formă de seceră. [Sil. -trar] /patru + suf. ~ar

pătrar n. 1. a patra parte: un pătrar de secol; 2. aspectul lunei când apare ca un semi-cerc luminos; 3. cal de patru ani.

2) pătrár, -ă adj. (d. patru). Rar. De patru anĭ: cal pătrar (dim. -ărel). – În est pa-.

1) pătrár n., pl. e (d. patru, după lat. quartarius. V. cart, cartier, sfert). Sfert, a patra parte: un pătrar de secul (Rar). Fază a luniĭ (V. lună). – În est pa-.

pătrariu sn vz pătrar

pătrar (desp. pă-trar) s. n., pl. pătrare

pătrar (pă-trar) s. n., pl. pătrare

pătrar s. n. (sil. -trar), pl. pătrare

PĂTRAR s. v. pătrime, sfert.

pătrar s. v. PĂTRIME. SFERT.

pătrar, pătrare, s.n., adj. 1. (înv. și pop.) pătrime, sfert. 2. (pop.) cele două faze ale lunii (când e pe jumătate luminată). 3. (reg.) cantitate de cereale, de lichide etc. egală cu o pătrare. 4. (adj.; înv. și reg.) care are patru ani, care merge pe patru ani.

pătrar, pătrari, s.n. – Bâta păcurarului (mai demult, cu vârful despicat în patru și înferecat, pentru a servi ca armă de apărare): „Bâta sau pătrarul, făcut din lemn de frasin sau tisă, servește, de asemenea, ca instrument de apărare contra fiarelor” (Morariu, 1937: 176). – Din patru (< lat. quattuor) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

pătrar, -i, s.n. – Bâta păcurarului (mai demult, cu vârful despicat în patru și înferecat, pentru a servi ca armă de apărare): „Bâta sau pătrarul, făcut din lemn de frasin sau tisă, servește, de asemenea, ca instrument de apărare contra fiarelor” (Morariu 1937: 176). – Din patru (< lat. quattuor) + -ar.

Pătr/ar, -ărești v. Patru 5.

PĂTRÁR, pătrari, s. m. 1. (fam.) Carte de joc marcată cu numărul patru, care are patru puncte. 2. (în jargonul elevilor) Nota patru. – Patru + suf. -ar.