păstoresc, ~ească a [At: CORESI, EV. 487 / Pl: ~ești / E: păstor + -esc] 1 De păstor (1). 2 Care aparține păstorilor (1). 3 Care se referă la păstori sau la viața de păstor Si: ciobănesc, pastoral, (îrg) păcurăresc. 4 (Înv; îs) Câine (sau dulău) ~ Câine ciobănesc. 5 (D. regiuni, suprafețe de pământ) În care se află pășuni, care este favorabil păstorului. 6 (Fig) De dragoste, de împlinire a dragostei idilice. 7 (Bis; fig) Preoțesc.

PĂSTORESC, -EASCĂ, păstorești, adj. De păstor, care se referă la viața de păstor; pastoral. S-auzim Buciumele păstorești. ALECSANDRI, P. P. 408. ♦ Fig. De preot, preoțesc. Îl auzi uneori, la necaz, sătul de sarcina păstorească, oftînd și povestind. ARGHEZI, P. T. 5.

PĂSTORESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru păstori; de păstor; ciobănesc; pastoral. Doină ~ească. 2) Care este caracteristic pentru preoți; de preot; preoțesc; popesc. 3) fig. (despre creații literare sau muzicale) Care are caracter de idilă; idilic; bucolic; câmpenesc; pastoral. /păstor + suf. ~esc

păstoresc a. pastoral.

1) păstorésc, -eáscă adj. (d. păstor). Cĭobănesc, pastoral.

2) păstorésc v. intr. (d. păstor). Funcționez ca păstor: mulțĭ anĭ a păstorit. V. tr. Conduc ca păstor sufletesc: episcopu păstorește biserica.

PĂSTORI, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune; a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. – Din păstor.

păstări² v vz păstori

păstori [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 13^v/29 / V: (reg) ~tări / Pzi: ~resc / E: păstor] 1 vt (D. oameni) A duce animale erbivore să pască³ (1) Si: a pășuna (2), (îrg) a păcurări (1). 2 vt (D. oameni) A păzi animale erbivore în timp ce pasc Si: a pășuna (3), (îrg) a păcurări (2). 3 vt (Îe) L-am ~t eu! Îl cunosc bine! 4 vt (Îae) Știu la ce te poți aștepta de la el! 5 vt (Trs; Buc) A păzi terenuri cultivate. 6 vt (Trs; Buc; c. i. oameni) A urmări. 7 vi A se ocupa cu păstoritul Si: a ciobăni, (îrg) a păcurări (3). 8-9 vt (Bis; fig; fșa) A îndruma conform cu legile bisericii.

PĂSTORI, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște¹ (2), a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor.

PĂSTORI, păstoresc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oi, vite) A păzi, a paște (2). N-am să văd cîmpii cu soare, N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult. COȘBUC, P. II 172. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. Păstorind pe plaiuri și în văi... a așteptat cu dor un curcubeu de pace. SADOVEANU, E. 13. 2. Intranz. Fig. A conduce, a îndruma în spiritul legilor bisericii. Mitropolitul Serafim... a păstorit în țară sub Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 429. ◊ Refl. pas. Biserica Moldaviei s-a păstorit de cătră mitropoliți aleși de înaltul cler. NEGRUZZI, S. I 240.

A PĂSTORI ~esc 1. tranz. 1) (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. 2) fig. A îndruma în spiritul unor dogme (mai ales religioase). 2. intranz. 1) A exercita funcția de păstor; a fi preot; a preoți. 2) A se ocupa de creșterea vitelor; a fi păstor. /Din păstor

păstorì v. fig. a fi păstor sufletesc: Biserica Moldovei s’a păstorit de mitropoliți NEGR.

păstoresc adj. m., f. păstorească; pl. m. și f. păstorești

păstoresc adj. m., f. păstorească; pl. m. și f. păstorești

păstoresc adj. m., f. păstorească; pl. m. și f. păstorești

păstori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstoresc, 3 sg. păstorește, imperf. 1 păstoream; conj. prez. 1 sg. să păstoresc, 3 să păstorească

păstori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstoresc, imperf. 3 sg. păstorea; conj. prez. 3 să păstorească

păstori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstoresc, imperf. 3 sg. păstorea; conj. prez. 3 sg. și pl. păstorească

PĂSTORESC adj. v. popesc, preoțesc.

PĂSTORESC adj. 1. v. pastoral. 2. v. bucolic.

păstoresc adj. v. POPESC. PREOȚESC.

PĂSTORESC adj. 1. ciobănesc, pastoral, (înv. și reg.) păcurăresc. (Viață ~.) 2. bucolic, idilic, pastoral. (Poem ~.)

PĂSTORI vb. 1. v. ciobăni. 2. v. paște. 3. (BIS.) (înv.) a popi, a popora, a preoți. (~ peste credincioși.)

PĂSTORI vb. 1. a ciobăni, (înv. și reg.) a păcurări. (~ de o viață.) 2. a paște, a pășuna, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.) 3. (BIS.) (înv.) a popi, a popora, a preoți. (~ peste credincioși.)