2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂCĂLIRE, păcăliri, s. f. Acțiunea de a (se) păcăli și rezultatul ei; păcăleală, păcălit1. – V. păcăli.
PĂCĂLIRE, păcăliri, s. f. Acțiunea de a (se) păcăli și rezultatul ei; păcăleală, păcălit1. – V. păcăli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păcălire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: păcăli] 1-2 Inducere în eroare prin viclenie sau minciună (pentru a trage un folos sau) pentru a se amuza Si: înșelare, amăgire, păcăleală (1-2), păcălit1 (1-2), păcălitură (1-2), (fam) pingelire, pingeluire. 3 Apreciere greșită într-o împrejurare de către cineva în propria defavoare Si: înșelare, păcăleală (3), păcălit1 (3), păcălitură (3). 4 (Îvr) Uneltire. 5 Păcăleală (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂCĂLIRE s. f. Acțiunea de a (se) păcăli și rezultatul ei; păcăleală. (În forma regională pîcîlire) Pîcilire de leliță Cere plată o guriță. ALECSANDRI, T. I 263. – Variantă: (regional) pîcilire s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂCĂLI, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂCĂLI, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înșela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păcăli vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 223r/19 / Pzi: ~esc, (reg) păcăl / E: nct] 1-2 vt (Fșa; c. i. oameni) A induce în eroare prin viclenie sau minciună, (pentru a trage un folos sau) pentru a se amuza Si: a înșela, a amăgi, (fam) a pingeli, a pingelui. 3 vr A aprecia greșit într-o împrejurare, în defavoarea sa Si: a se înșela. 4 vi (Îvr) A unelti împotriva cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂCĂLI, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau minciună, pentru a trage un folos sau pentru a rîde de el; a înșela, a amăgi. Un hamal ghiduș, care-i păcălea pe toți în port, strigă în gura mare o cimilitură. BART, S. M. 88. Văzură în cele din urmă că sînt păcăliți, se cătrăniră de mînie, însă înghițiră gălușca. ISPIRESCU, L. 248. De ocară m-a făcut, Că n-am hal de vitejit Și nici duh de păcălit. TEODORESCU, P. P. 640. ♦ Refl. A-și greși socotelile, a se înșela. Dar, vai, rău s-a păcălit; i-a ars nu numai stogul, dar casa, grajdul, șura, și cu un cuvînt tot ce avea. RETEGANUL, P. IV 77. – Variantă: (regional) pîcîli (ALECSANDRI, T. I 263) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÎCÎLI vb. IV v. păcăli.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÎCÎLIRE s. f. v. păcălire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PĂCĂLI ~esc tranz. A face să se păcălească (recurgând la diverse mijloace necinstite); a amăgi; a înșela; a minți. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE PĂCĂLI mă ~esc intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se înșela; a se amăgi. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păcălì v. 1. a juca un renghiu cuiva, a-și bate joc de el; 2. a amăgi cu malițiozitate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păcălésc (vest) și pîcîlésc (est) v. tr. (d. Păcală, Pîcală; ceh. pekliti se, a se chinui). Vechĭ. Înșel. Azĭ. Amăgesc ca să rîd de cineva. Amăgesc, înving pin glumă, pin spirit. Amăgesc, înșel, escrochez: m’a păcălit cu o sută de francĭ. V. refl. Mă înșel, nu găsesc ce așteptam: m’am dus la teatru, dar m’am păcălit, că era o pĭesă urîtă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
păcălire s. f., g.-d. art. păcălirii; pl. păcăliri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
păcălire s. f., g.-d. art. păcălirii; pl. păcăliri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păcălire s. f., g.-d. art. păcălirii; pl. păcăliri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păcăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcălesc, 3 sg. păcălește, imperf. 1 păcăleam; conj. prez. 1 sg. să păcălesc, 3 să păcălească corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
păcăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcălesc, imperf. 3 sg. păcălea; conj. prez. 3 să păcălească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păcăli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcălesc, imperf. 3 sg. păcălea; conj. prez. 3 sg. și pl. păcălească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păcăli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
păcălesc, -leam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂCĂLIRE s. v. înșelare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂCĂLIRE s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂCĂLI vb. v. înșela.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂCĂLI vb. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe mincinoase.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-și înșela / a-și păcăli foamea expr. a mânca frugal.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
păcălire, păcălirisubstantiv feminin
-
- Pîcîlire de leliță Cere plată o guriță. ALECSANDRI, T. I 263. DLRLC
-
etimologie:
- păcăli DEX '98 DEX '09
păcăli, păcălescverb
- 1. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza, a trage pe sfoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un hamal ghiduș, care-i păcălea pe toți în port, strigă în gura mare o cimilitură. BART, S. M. 88. DLRLC
- Văzură în cele din urmă că sînt păcăliți, se cătrăniră de mînie, însă înghițiră gălușca. ISPIRESCU, L. 248. DLRLC
- De ocară m-a făcut, Că n-am hal de vitejit Și nici duh de păcălit. TEODORESCU, P. P. 640. DLRLC
- 1.1. A-și greși socotelile; a aprecia greșit, a se înșela. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dar, vai, rău s-a păcălit; i-a ars nu numai stogul, dar casa, grajdul, șura, și cu un cuvînt tot ce avea. RETEGANUL, P. IV 77. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09