pârâuaș sn vz pârâiaș

părăiaș sn vz pârâiaș

părăuaș sn vz pârâiaș

pârăiaș sn vz pârâiaș

pârăuaș sn vz pârâiaș

pârâiaș sn [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 185 / V: pârăi~, pârăuaș, ~âuaș^[1], (îrg) părăi~, pârăuaș / P: ~râ-iaș / Pl: ~e / E: pârâu + -aș] 1-18 (Șhp) Pârâu (1, 3-6, 10-13) (mic) Si: pârâuț (1-18). 19 (Fig; rar) Zbârcitură a feței Si: rid. 20 (Fig) Cantitate dintr-un lichid care curge sub forma unui fir subțire. corectat(ă)

pirăuaș^[1] sn vz pârâiaș

PÎRĂIAȘ, pîrăiașe, s. n. (Și în forma pîrîiaș) Diminutiv al lui pîrău. O luă la goană spre pîrîiaș, unde își vîrî capul de cîteva ori în unda lui rece. CAMIL PETRESCU O. II 212. (Fig.) Pe fața-i pămîntie, unsuroasă, nădușeala-și deschidea către bărbie pîrîiașe întortocheate. GALAN, I 62. – Variantă: pîrîiaș s. n.

PÎRĂUAȘ, pîrăuașe, s. n. (Și în forma pîrîuaș) Pîrăiaș. Un pîrîuaș curge risipit, tăcut, printre bolovanii arși de soare. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. Începuse a înnopta, cînd am ajuns într-o înfundătură de munți, unde se auzea răsunînd glasul unui pîrăuaș. CREANGĂ, A. 31. Pe fînețele-nflorite cu frumoase albăstrele, Curge ca o bucurie pîrîuașul cristalin. BELDICEANU, P. 57. ◊ Fig. Un pîrăuaș îngust de sînge se strecura pe sub tunică și picura pe coastele murgului. SADOVEANU, O. I 32. – Variantă: pîrîuaș s. n.

PÎRÎIAȘ s. n. v. pîrăiaș.

PÎRÎUAȘ s. n. v. pîrăuaș.

pârâiaș s. n., pl. pârâiașe

pârâiaș s. n., pl. pârâiașe

pârâiaș s. n., pl. pârâiașe

PÂRÂIAȘ s. pârâuț.

PÎRÎIAȘ s. pîrîuț.