PÂRÂIT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

pârâit sn [At: DUNĂREANU, CH. 135 / Pl: ~uri / E: pârâi] 1 Zgomot caracteristic surd, de durată relativ scurtă, produs de un corp tare, dur, neelastic, prin rupere, prin frângere, prin tăiere, prin zdrobire etc. Si: pârâială (1), pârâitură (1), (reg) pârpăitură (2), pârpâit¹ (1). 2 Zgomot produs de încheieturi sau oase prea întinse sau strânse Si: pârâială (2), pârâitură (2), (reg) pârpăitură (2), pârpâit¹ (2). 3 Zgomot produs de haine prea strâmte care se rup la cusături Si: pârâială (3), pârâitură (3), (reg) pârpăitură (3). 4 Zgomot produs de desfacerea din încheieturi a obiectelor vechi din lemn, ca urmare a apăsării Si: pârâială (4), pârâitură (4), (reg) pârpăitură (4). 5 Zgomot produs de arcuri, balamale metalice ruginite, neunse, prin frecare în timpul funcționării Si: pârâială (5), pârâitură (5), (reg) pârpăitură (5). 6 Sunet produs de zăpada înghețată pe care se calcă Si: pârâială (6), pârâitură (6), (reg) pârpăitură (6). 7 Sunet produs de crengile uscate la trecerea cuiva sau la bătaia vântului Si: pârâială (7), pârâitură (7), (reg) pârpăitură (7). 8 Zgomot al focului care pâlpâie în timpul arderii Si: pârâială (8), pârâitură (8), (reg) pârpăitură (8). 9 Zgomot produs de un vehicul care se deplasează repede pe un drum denivelat Si: pârâială (9), pârâitură (9), (reg) pârpăitură (9). 10 Zgomot sacadat al motoarelor în timpul funcționării Si: pârâială (10), pârâitură (10), (reg) pârpăitură (10). 11 Zgomote ritmice produse de armele de foc prin declanșare Si: pârâială (11), pârâitură (11), (reg) pârpăitură (11). 12 Zgomot al țintei lovite de proiectilele armelor de foc Si: pârâială (12), pârâitură (12), (reg) pârpăitură (12). 13 Zgomot produs de tunete sau de cutremurarea pământului, al construcțiilor Si: pârâială (13), pârâitură (13), (reg) pârpăitură (13). 14 (Rar) Fâlfâit de aripi Si: pârâială (14), pârâitură (14), (reg) pârpăitură (14). 15 (Rar) Răpăit de ploaie sau de grindină Si: pârâială (15), pârâitură (15), (reg) pârpăitură (15).

PÂRÂIT s. n. Faptul de a pârâi; pârâire. – V. pârâi.

PÂRÂIT ~uri n. 1) v. A PÂRÂI. 2) Zgomot produs de un corp la rupere, frângere, apăsare sau ardere. /v. a pârâi

PÂRÂI, pers. 3 pârăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni. 3. (Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăi vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

părăi v vz pârâi

pârăi v vz pârâi

pârâi vi [At: DRĂGHICI, R. 10/7 / V: (înv) părăi, (reg) ~răi / Pzi: 3 pârâie / E: pâr¹ + -îi] 1 (Fam; d. corpuri dure) A produce un zgomot surd, ușor prelungit prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc. Si: a pârpăi (1), a pocni, a trosni. 2 (D. corpuri dure) A se rupe, a se frânge brusc, producând un zgomot surd Si: a pârpăi (2), a pocni, a trosni. 3 (Rar; d. metale topite) A sfârâi în contact cu apa rece. 4 (D. obiecte de îmbrăcăminte prea strâmte) A plesni ușor, de obicei, la cusături prin întindere exagerată Si: a pocni. 5 (D. încheieturi; pex; d. oase, după verbe ca „a se întinde”, „a strânge”, indică intensificarea maximă a acțiunii) A produce, prin întindere sau la strângeri puternice, un sunet caracteristic Si: a pocni, a trosni. 6 (Îe) Îi ~ie fălcile Se spune despre cineva care cască cu zgomot, deschizând la maximum gura. 7 (D. pepenele verde foarte copt) A produce un trosnet ușor la strângerea în mâini Si: (rar) a pocni, a trosni. 8 (D. scânduri uscate, podele vechi etc.) A produce un zgomot prelung prin apăsare Si: a scârțâi. 9 (D. corpuri metalice sau d. obiecte prevăzute cu inele, arcuri, balamale neunse cu ulei) A produce un zgomot prelung, ascuțit și strident prin frecare Si: a scârțâi. 10 (D. obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu zgomote caracteristice, sub acțiunea forței exercitate de un corp care apasă cu putere, se trântește sau cade brusc Si: a pocni, a trosni. 11 (Pan; d. zăpada înghețată) A produce zgomote specifice, surde, prin presare. 12 (Ban; d. alimente) A scârțâi în dinți din cauza unor impurități. 13 (Mol; Trs; d. crengi, desișuri) A foșni. 14 (Mol; d. foc și d. corpuri inflamabile) A arde repede cu pâlpâiri sau scăpărări dese și cu pocnete scurte, repetate Si: a pâcâi, a pâlpâi, a sfârâi, a țiui. 15 (Trs; Mol; d. obiecte în mișcare) A produce un zgomot caracteristic provovat de viteza mișcării sau a rostogolirii Si: a durăi, a sfârâi. 16 (Îe) Merge (sau fuge) de-i ~ie călcâiele Se spune despre cineva care merge sau fuge foarte repede. 17 (Rar; d. păsări; îf pârăi) A-și lua zborul pe neașteptate. 18 (D. ploaie, grindină) A se izbi de o suprafață tare, producând zgomote dese, scurte și ritmice Si: a răpăi, a ropoti. 19 (D. ciocane) A produce zgomote ritmice, prin lovirea într-un obiect dur Si: a bocăni. 20 (D. motoare, motociclete) A produce zgomote sacadate și intense în timpul funcționării. 21 (D. arme de foc) A produce zgomote ritmice, repetate, prin declanșări succesive Si: a răpăi, a șuiera, a țăcăni. 22 (Pop; d. proiectile) A pocni repetat la atingerea țintei. 23 (D. pământ, construcții) A bubui din cauza unor lovituri, fenomene naturale, cutremure, tunete etc.

PÂRÂI, pers. 3 pârâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni. 3. (Despre scânduri, podele etc., p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăi vb. IV] – Pâr¹ + suf. -âi.

PÎRĂI vb. IV v. pîrîi.

PÎRÎI, pers. 3 pîrîie, vb. IV. lntranz. A produce sunetul caracteristic ruperii unui material tare; a scoate un zgomot surd prin lovire, ardere, sfîrtecare etc. Gheața pîrîia ca o uriașă clădire ce stă să se surpe. SANDU-ALDEA, U. P. 119. Brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114. ◊ Expr. Fuge de-i pîrîie călcîiele v. călcîi. – Prez. ind. pers. 3 și: pîriiește. – Variantă: (Transilv.) pîrăi (REBREANU, R. I 256, RETEGANUL, P. IV 13) vb. IV.

PÎRÎIT s. n. Faptul de a pîrîi; pîrîitură. Sînt unii oameni care simt o adevărată plăcere să asculte... pîrîitul de halice al ploii. SADOVEANU, O. E. 272. Nu trecu mult și auzii în urmă murmure de voci și pîrîitul crengilor. DUNĂREANU, CH. 135.

A PÂRÂI pers. 3 pârâie intranz. 1) (despre corpuri tari) A produce un zgomot caracteristic la rupere, frângere, apăsare sau ardere. Crengile pârâie. 2) (despre arme de foc) A produce pocnituri scurte și repetate. /pâr + suf. ~âi

pârăì v. a face un zgomot surd și des, vorbind de foc, zăpadă, lucruri tari: îi pârăie oasele ISP. [Onomatopee din prrr! care imită acest sgomot].

pârăit n. acțiunea de a pârăi.

pîrîĭ, a -i v. intr. (d. pîr-pîr, huĭetu lucrurilor solide care se despică, se desfac orĭ se sparg. V. cîrîĭ). Crăp cu zgomot, mă desfac prin presiune, cum fac lemnele cînd le despicĭ saŭ le frîngĭ, gheața cînd se rupe, pepenele verde copt cînd îl strîngĭ între mînĭ, încheĭeturile oaselor cînd te miștĭ după o lungă ședere ș.a.

pârâit s. n., pl. pârâituri

pârâit s. n., pl. pârâituri

pârâit s. n., pl. pârâituri

!pârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 pârâie, imperf. 3 pl. pârâiau; conj. prez. 3 să pârâie

pârâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pârâi, 3 pârâie, imperf. 3 sg. pârâia; conj. prez. 3 să pârâie

pârâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. pârâie, imperf. 3 sg. pârâia

pîrîi (ind. prez. 3 sg. și pl. pîrîie)

pârâiu, -râe 3, -râiam 1 imp.

PÂRÂIT s. v. trosnet.

PÂRÂI vb. 1. v. scârțâi. 2. v. trosni. 3. a trosni, (înv.) a prâsni. (Focul ~.) 4. v. păcăni.

PÂRÂI vb. v. fâșâi, foșni, răpăi, ropoti, sfârâi, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti, șușui.

pârâi vb. v. FÎȘÎI. FOȘNI. RĂPĂI. ROPOTI. SFÎRÎI. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI. ȘUȘUI.

PÎRÎI vb. 1. a scîrțîi. (Dușumeaua ~.) 2. a pocni, a trosni. (Îi ~ încheieturile.) 3. a trosni, (înv.) a prîsni. (Focul ~.) 4. a păcăni, a răpăi, a țăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.)

PÎRÎIT s. pîrîitură, trosnet, trosnitură, (reg.) pîrpăitură. (~ lemnelor care ard.)