pânzeturi n. pl. 1. soiuri de pânză; 2. rufe de pânză.

PÂNZET, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pănzătură sf vz pânzătură

pânzătură sf [At: CANTEMIR, HR. 186 / V: (rar) ~zet~, (îrg) păn~^[1] / Pl: ~ri / E: pânză + -tură] 1-2 (Îrg) Pânză (1-2). 3 (Mpl) Pânzet (1). 4 (Îvr) Giulgiu. 5 (Îrg; șîs ~ de masă) 6-7 (Îvr) Lenjerie (de pat sau) de corp. 8 (Reg) Năframă. 9 (Reg) Broboadă. 10 (Bis; reg) Aer cu care se acoperă vasele liturgice. 11 (Îvr) Perdea. 12 (Trs; Mar) Fotă. 13 (Spc) Fotă din față. 14 (Reg) Strecurătoare de lapte. 15 Osânză (1). corectat(ă)

pânzet sn [At: GOLESCU, Î. 114 / Pl: ~uri / E: pânză + -et] (Mpl) 1 Sortiment de pânză (1) Si: (îrg) pânzături (3). 2 Obiect din pânză (1). 3 Cantitate mare de pânză (1) Si: (rar) pânzărie (4).

pânzetură sf vz pânzătură

PÂNZET, pânzeturi, s. n. (Mai ales la pl.) Pânză (I 1) sau obiect confecționat din pânză; pânzărie, albituri, rufărie. – Pânză + suf. -et.

PÎNZĂTURĂ, pînzături, s. f. Pînză sau bucată de pînză; ștergar, șervet. Îi puse în traistă un codru de pîine de mălai, niște brînză și ceapă, toate învelite într-o pînzătură curată. REBREANU, I. 46. Mama-mi dă învățătură Cum se țese-o pînzătură. COȘBUC, P. I 103. Au întins hoștinile... pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16. ♦ (Regional) Broboadă, basma, maramă cu care se îmbrobodesc femeile (măritate) la țară. Nevastă cu pînzătură, Treci Murășul și-mi dă gură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 413. ♦ (Învechit) Draperie. Intră încet, ridicînd una din pînzăturile negre, NEGRUZZI, S. III 376. – Variantă: pînzetură (MURNU, O. 87) s. f.

PÎNZETURĂ s. f. v. pînzătură.

PÎNZETURI s. n. pl. 1. Diferite feluri de pînză. Vinerea era tîrg și moții veniți în căruțe, cu oale și pînzeturi și linguri de lemn, ascultau uimiți cuvintele mormăite de Lupul sau de Pantelemon. DUMITRIU, N. 188. Drăghici era fiul unui toptangiu de pînzeturi. VLAHUȚĂ, O. AL. II 66. În fabrici se țes... pînzeturi mult mai ușor și în timp mult mai scurt. CREANGĂ, O. A. 299. 2. Obiecte confecționate din pînză; albituri, rufărie. Ieși în vîrful picioarelor și se întoarse imediat c-un pachet de pînzeturi. BART, E. 382. [Copilașii] albi ca și pînzeturile în care erau învăliți. La TDRG.

PÂNZET ~uri n. mai ales la pl. 1) Varietăți de pânză. 2) Obiecte confecționate din pânză. /pânză + suf. ~et

pânzătură f. bucată de pânză.

pînzătúră, V. pînzet.

pînzét n., pl. urĭ (d. pînză). Mare cantitate de pînză. Pînzeturĭ, felurĭ de pînză. Rufe, haĭne, de pînză. – În est și nord pînzătură (din pînzéturĭ, accentuat greșit -úrĭ, din care apoĭ s’a scos un sing. pînzătúră), bucată de pînză, față de masă, năframă, broboadă. V. mîneștergură.

pânzeturi (sorturi) s. n. pl.

pânzeturi (sorturi) s. n. pl.

pânzătură (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzăturii; pl. pânzături

pânzătură (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzăturii; pl. pânzături

pânzătură s. f., g.-d. art. pânzăturii; (bucăți, obiecte) pl. pânzături

pânzet s. n., pl. (sorturi) pânzeturi

PÂNZĂTURĂ s. v. broboadă, catrință, față de masă, fotă, maramă, năframă, pânză, pânzet.

PÂNZET s. (TEXT.) (rar) pânzărie, (înv. și reg.) pânzătură. (~ de bună calitate.)

pînzătură s. v. BROBOADĂ. CATRINȚĂ. FAȚĂ DE MASĂ. FOTĂ. MARAMĂ. NĂFRAMĂ. PÎNZĂ. PÎNZET.

PÎNZET s. (TEXT.) (rar) pÎnzărie, (înv. și reg.) pînzătură. (~ de bună calitate.)

pânzătură, pânzături, s.f. (înv. și reg.) 1. pânză, pânzet; bucată de pânză. 2. giulgiu. 3. față de masă. 4. lenjerie de pat sau de corp. 5. (reg.) năframă. 6. acoperământ al vaselor liturgice. 7. perdea. 8. fată. 9. strecurătoare. 10. osânză.

pânzătúră, pânzături, s.f. (reg.) Batic, basma, năframă; șârincă: „Pânzătură roșe-n cui, / Coconă ca mine nu-i” (Bilțiu, 2006: 51). – Din pânză + suf. -tură (DEX, MDA).

pânzătură, pânzături, s.f. – (reg.) Batic, basma, năframă; șârincă: „Pânzătură roșe-n cui, / Coconă ca mine nu-i” (Bilțiu, 2006: 51). – Din pânză + suf. -tură (DEX, MDA).

pânzătură, -i, s.f. – Batic, basma, năframă; șârincă. – Din pânză + -tură.