PẤNTECE, pântece, s.n.1. Parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foale, vintre. ♢ Expr. Parcă are oase în pântece, se spune despre cineva care se apleacă foarte greu. A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată. 2. Stomac. ♢ Expr. Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab. A se închina pântecului = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare. 3. Uter. ♢ Loc. adv. Din pântecele mamei = înainte de a se naște. ♢ Expr. A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată. A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță. 4. Fig. Partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime. 5. Fig. Partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți. [Var.: pấntec s.n.] – Lat. pantex, -ticis.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de rscurt, 25 Nov 2003 | Greșeală de tipar

PÂNTECE s. v. abdomen.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

PÂNTECE s. v. inimă, interior, mitră, stomac, suflet, uter.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

pântece s. n., pl. pântece
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

PÂNTECE ~ n. 1) (la om și la animale) Parte a corpului dintre torace și bazin în care se află stomacul, intestinele și alte organe; burtă; abdomen. ♢ A fi cu ~le la gură a fi într-un stadiu avansat de graviditate. 2) Organ în formă de pungă, în care are loc digestia alimentelor; stomac. ♢ Cu ~le lipit de coaste (sau de spinare) foarte flămând; rupt de foame. 3) pop. (la om și la animale vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin, în care se dezvoltă embrionul; uter; mitră. ♢ Încă din ~le mamei încă înainte de a se naște. A lua (sau a avea, a purta) în ~ a fi însărcinată. 4) fig. Parte proeminentă a unui obiect. ~le urciorului. 5) fig. Parte interioară a proeminenței unui obiect. /<lat. pantex, ~icis
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

PẤNTEC s.n. v. pântece.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de valeriu, 3 Feb 2004 | Greșeală de tipar

pîntéce (pîntece), s.n. – Abdomen, burtă. – Var. pîntec, pîntic(e). Mr. pîntic(ă), pîntițe, megl. pǫntiți. Lat. pantĭcem (Diez, I, 302; Pușcariu 1321; Candrea-Dens., 1392; REW 6207), cf. it. pancia (calabr. pántici), prov. pansa, fr. panse, cat. panxa, sp. panza, port. pança, alb. plëndes (Philippide, II, 650). Uz general, rar în Munt. (ALR, I, 42). – Der. pîntecare (var. pîntecăr(a)ie), s.f. (diaree); pîntecos (mr. pînticos), adj. (cu burta mare), poate direct din lat. pantĭcōsus (Pușcariu 1322; Candrea-Dens., 1393). Cf. spinteca.
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 2 Aug 2008 | Greșeală de tipar

a avea furnici în pântec expr. (er.) a fi excitat
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 5 Jun 2009 | Greșeală de tipar