10 definiții pentru otoscop
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OTOSCOP, otoscoape, s. n. Instrument optic cu care se examinează canalul auditiv extern și timpanul. – Din fr. otoscope.
OTOSCOP, otoscoape, s. n. Instrument optic cu care se examinează canalul auditiv extern și timpanul. – Din fr. otoscope.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
otoscop sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~oape / E: fr otoscope] Instrument optic cu care se examinează interiorul urechii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OTOSCOP, otoscoape, s. n. Instrument optic cu care se examinează interiorul urechii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OTOSCOP s.n. Instrument folosit la cercetarea canalului auditiv al urechii. [< fr. otoscope].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OTOSCOP s. n. instrument optic folosit în otoscopie. (< fr. otoscope)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OTOSCOP ~oape n. Instrument medical pentru examinarea conductului auditiv extern și a timpanului. /<fr. otoscope
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
otoscop (desp. -tos-cop/-to-scop) s. n., pl. otoscoape
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!otoscop (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. otoscoape
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
otoscop s. n. (sil. mf. -scop), pl. otoscoape
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
OTO- „ureche, auz, auditiv”. ◊ gr. ous, otos „ureche” > fr. oto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. oto-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., făt teratologic caracterizat prin unirea urechilor, absența maxilarului inferior și prin închiderea căii de acces a urechii; ~cel (v. -cel2), s. n., veziculă auditivă, specifică nevertebratelor; ~cist (v. -cist), s. n., organ auditiv la nevertebrate, format dintr-o veziculă cu otolite; sin. statocist; ~conie (v. -conie), s. f., pulbere de carbonat de calciu întîlnită în labirintul membranos al urechii interne; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care recepționează semnalele electrice, transformîndu-le în semnale acustice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a urechii; ~lit (v. -lit1), s. n., corpuscul calcaros din labirintul urechii animalelor nevertebrate, servind la formarea senzației de echilibru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia urechii; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile aparatului auditiv; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., afecțiune purulentă a urechii; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a urechii externe; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere de sînge din ureche; ~rahie (v. -rahie), s. f., scurgere de lichid cefalorahidian, prin conductul auditiv extern; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi din ureche; ~rinolaringologie (v. rino-, v. laringo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia urechii, nasului și laringelui; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., afecțiune a urechii, caracterizată prin acoperirea timpanului cu țesut cicatriceal; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea canalului auditiv al urechii; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a urechii.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: o-tos-cop, o-to-scop
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
otoscop, otoscoapesubstantiv neutru
- 1. Instrument optic cu care se examinează canalul auditiv extern și timpanul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- otoscope DEX '09 DEX '98 DN