OSTREICULTURĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu cultura stridiilor. [Pr.: -tre-i-] – Din fr. ostréiculture.

ostreicultură sf [At: I. IONESCU, M. 93 / P: ~tre-i~ / V: (rar) ostri~ / Pl: ~ri / E: fr ostréiculture] Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea stridiilor.

OSTREICULTURĂ, ostreiculturi, s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu cultura stridiilor. [Pr.: -tre-i-] – Din fr. ostréiculture.

OSTREICULTURĂ, ostreiculturi, s. f. Cultura stridiilor. Ostreicultura, așa se numește înmulțirea scoicilor de mare (stridiilor). I. IONESCU, M. 93.

OSTREICULTURĂ s.f. Cultura stridiilor. [Pron. -tre-i-, var. ostricultură s.f. / < fr. ostréiculture, cf. lat. ostrea – stridie, cultura – creștere].

OSTREICULTURĂ s. f. ramură a acvaculturii care se ocupă cu creșterea stridiilor. (< fr. ostréiculture)

*ostreicultúră f., pl. ĭ (lat. óstreum, óstrea [vgr. óstreon], stridie, și cultură. V. ostracizm). Cultura stridiilor: ostreicultura înflorește pe coasta franceză a Atlanticuluĭ.

ostricultură sf vz ostreicultură

OSTRICULTURĂ s.f. v. ostreicultură.

ostreicultură (desp. -tre-i-) s. f., g.-d. art. ostreiculturii

!ostreicultură (-tre-i-) s. f., g.-d. art. ostreiculturii

ostreicultură s. f. (sil. -tre-i-) → cultură

OSTREI- „stridie”. ◊ L. ostrea „stridie” > fr. ostréi-, engl. id. > rom. ostrei-. □ ~col (v. -col₁), adj., relativ la ostreicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a acvaculturii, care se ocupă cu creșterea stridiilor; ~form (v. -form), adj., care are forma unei cochilii de stridie.