15 definiții pentru oportun

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPORTUN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.

oportun, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 201 / Pl: ~i, ~e / E: fr opportun, lat opportunus, -a, -um] Care se întâmplă sau se face la momentul potrivit Si: favorabil, nimerit, potrivit.

OPORTUN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.

OPORTUN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întîmplă, care se face la momentul potrivit, adecvat situației, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. S-a socotit mai oportun de a înlătura deocamdată toate liotele indicătoare. ODOBESCU, S. III 501. Săvîrșesc tot lucrul în timpul cel mai scurt și mai oportun. I. IONESCU, M. 201.

OPORTUN, -Ă adj. Întîmplat, survenit la timp, la momentul potrivit; nimerit, favorabil. [< fr. opportun, it. opportuno, lat. opportunus].

OPORTUN, -Ă adj. la momentul potrivit; prielnic, favorabil. (< fr. opportun, lat. opportunus)

OPORTUN ~ă (~i, ~e) Care convine locului și timpului avut în vedere; corespunzător situației; prielnic; favorabil; propice. /<fr. opportun, lat. opportunus

oportun a. care e la timpul și la locul său.

*oportún, -ă adj. (lat. op-portúnus. V. im-portun). Care vine cînd trebuĭe, la timp: ajutor oportun. Adv. A sosi oportun.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oportun adj. m., pl. oportuni; f. oportu, pl. oportune

oportun adj. m., pl. oportuni; f. oportună, pl. oportune

oportun adj. m., pl. oportuni; f. sg. oportună, pl. oportune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OPORTUN adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adj. v. recomandabil. 3. adv. adecvat, indicat, nimerit, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să...) 4. v. binevenit.

OPORTUN adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.)

Oportun ≠ inoportun, neoportun

Intrare: oportun
oportun adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oportun
  • oportunul
  • oportunu‑
  • oportu
  • oportuna
plural
  • oportuni
  • oportunii
  • oportune
  • oportunele
genitiv-dativ singular
  • oportun
  • oportunului
  • oportune
  • oportunei
plural
  • oportuni
  • oportunilor
  • oportune
  • oportunelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oportun, oportuadjectiv

  • 1. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote S-a socotit mai oportun de a înlătura deocamdată toate liotele indicătoare. ODOBESCU, S. III 501. DLRLC
    • format_quote Săvîrșesc tot lucrul în timpul cel mai scurt și mai oportun. I. IONESCU, M. 201. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.