OMNISCIENT, -Ă, omniscienți, -te, adj. Atotștiutor. ♦ (Substantivat) Dumnezeu. [Pr.: -sci-ent] – Din fr. omniscient, lat. omnisciens, -ntis.

OMNISCIENȚĂ s. f. Însușirea de a ști totul. ♦ Atribut divin prin care se afirmă că Dumnezeu cunoaște tot. [Pr.: -sci-en-] – Din fr. omniscience, lat. omniscientia.

omniscient, ~ă a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~nți, ~e / E: fr omniscient, lat omnisciens, -entis] (Rar) Atotștiutor.

omnisciență sf [At: ȘĂINEANU / V: (iuz) ~iință / E: fr omniscience, lat omniscientia] (Rar) Însușire de a ști totul.

omnisciință sf vz omnisciență

OMNISCIENT, -Ă, omniscienți, -te, adj. (Livr.) Atotștiutor. [Pr.: -sci-ent] – Din fr. omniscient, lat. omnisciens, -ntis.

OMNISCIENȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a ști totul. [Pr.: -sci-en-] – Din fr. omniscience, lat. omniscientia.

OMNISCIENT, -Ă adj. (Rar) Care știe totul, atotștiutor. [Cf. fr. omniscient].

OMNISCIENȚĂ s.f. (Rar) Calitatea celui omniscient. [< fr. omniscience, lat. omniscientia].

OMNISCIENT, -Ă adj. atotștiutor. (< fr. omniscient, lat. omnisciens)

OMNISCIENȚĂ s. f. însușirea de a fi omniscient. (< fr. omniscience, lat. omniscientia)

OMNISCIENT ~tă (~ți, ~te) Care știe tot; cunoscător de tot; atotștiutor. [Sil. -sci-] /<fr. omniscient, lat. omnisciens, ~ntis

*omnisciént, -ă adj. (lat. științific omnisciens, -éntis). Care știe tot.

*omnisciénță f., pl. e (lat. științific omniscientia). Calitatea de a ști tot.

omniscient (livr.) (desp. -nis-ci-ent/-ni-sci-) adj. m., pl. omniscienți; f. omniscientă, pl. omnisciente

omnisciență (desp. -nis-ci-en-/-ni-sci-) s. f., g.-d. art. omniscienței

!omniscient (-nis-ci-ent/-ni-sci-) adj. m., pl. omniscienți; f. omniscientă, pl. omnisciente

!omnisciență (-nis-ci-en-/-ni-sci-) s. f., g.-d. art. omniscienței

omniscient adj. m. (sil. mf. -sci-), pl. omniscienți; f. sg. omniscientă, pl. omnisciente

omnisciență s. f. (sil. mf. -sci-), g.-d. art. omniscienței