oleu² i vz aoleu

oleu¹ sn [At: ȘINCAI, HR. I, 241/17 / V: (rar) oliu / Pl: ~uri / E: lat oleum] (Îrg) Ulei.

OLEU s. n. v. ulei

AOLEU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aleu, aoleo, auleu, oleo, oleoleo, oleu interj.] – Onomatopee.

ULEI², uleiuri, s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi², zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei². 2. (La pl.) Sorturi de ulei (1). – Din sl. olej.

aleo^[1] i vz aoleo

aleu¹ i vz aoleu

aoileo i vz aoleo

aolea i vz aoleo

aoleo [At: NECULCE, ap. LET. II, 280 / V: -eu, ~ea, ~lo, (Mol) aleu, alo, îleo, elio, valeu, va-, valo, valu, (Trs) auleu, auliu, aulea, d-ao-, d-a-, d-aleu / A și:^[1] ao~ / Pl: ~uri / E: a(u) + le(le)] Exprimă: 1 i Durere. 2 i Plâns. 3 i (Irn) Spaimă. 4 i (Irn) Surprindere. 5 i Amenințare. 6 i Compătimire. 7 i Falsă compătimire. 8 i Rugăminte. 9 i Regret. 10 i Admirație. 11 i Rememorare a ceva. 12 i Dorință. 13 sn Bocet. 14 sn Văicăreală. 15 sn (Pfm; irn; îf aoleu) Aur. 16 sn (Pfm; irn; îaf) Imitație de aur. corectat(ă)

aoleu i vz aoleo

aolio i vz aoleo

aulea i vz aoleu

auleo i vz aoleu

auleu i vz aoleu

auliu i vz aoleu

hulei sn vz ulei

oiloilo i vz aoleu

ole¹ i vz aoleu

ole¹ i vz aoleu

olei¹ i vz aoleu

olei² sn vz ulei² corectat(ă)

oleiu sn vz ulei

olele i vz aoleu

oleleu i vz aoleu

oleo¹ i vz aoleu

oleoleo i vz aoleu

oleoleu i vz aoleu

oliu sn vz oleu¹

ulei² sn [At: PO 121/8 / V: (îrg) ol~, uleu / Pl: ~uri / E: slv олѣй] 1 (Adesea urmat de determinări care indică proveniența) Lichid gras, natural sau sintetic, insolubil în apă și mai ușor decât aceasta, folosit în alimentație, industrie etc. Si: (îvp) oloi², (îrg) oleu¹. 2 (Înv; îs) ~ de lemn (sau ~ alimentar, comestibil) Untdelemn (1). 3 (Îrg; îs) – de piatră Petrol. 4 (Chm; îs) ~ mineral Ulei² (1) obținut prin distilarea țițeiului, utilizat ca lubrifiant, insecticid etc. 5 (Chm; îs) ~ sicativ Ulei care se usucă repede, pentru industria lacurilor și vopselelor. 6 (Chm; îs) ~ eteric Substanță volatilă cu aspect uleios, cu miros plăcut, extrasă din plante și întrebuințată în parfumerie, medicină etc. 7 (D. vopsele; îla) În ~ Preparat cu ulei². 8 (D. tablouri; îal) Făcut cu vopsele cu ulei² (1). 9 (D. adevăr, dreptate; îe) A ieși deasupra ca ~ul A se confirma (cu toate dificultățile). 10 (D. persoane; îae) A învinge. 11 (îe) A turna ~ pe rană A alina durerile cuiva, tratându-l cu înțelegere și compasiune. 12 (Art; Teh) Vopsea preparată cu ulei². 13 (Art) Tablou lucrat în ulei² (12). 14 (Trs; șîs ~ de lampă) Petrol lampant. 15 Produs obținut prin macerarea sau decocția substanțelor vegetale sau animale în ulei² fin, întrebuințat în farmacie, în industria parfumurilor.

uleu² sn vz ulei²

uleu³ sn vz ulei³

uliuliu i vz aoleu

AOLEO! AOLEU! interj. Arată durere și mirare; uneori servește pentru a întări ideea exprimată în cuvintele care urmează: Of, of! și aoleu! Arde suflețelul meu (ALECS. P.); Aoleo și vai de mine! Aș juca și nu știu bine (IK.-BRS.); proverb: fuge de la aoleu și dă peste oleoleo (PANN), fuge de un rău mic și dă de altul mai mare.

AOLEU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aleu, aoleo, auleu, oleo, oleoleo, oleu interj.]

ULEI², uleiuri, s. n. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei². [Var.: (reg.) oleu s. n.] – Din sl. olej.

AOLEO interj, v. aoleu.

AOLEU interj. (Și în forma aoleo) 1. Exclamație de durere sau de suferință. Aoleu, nu mă strînge-așa de mînă. COȘBUC, P. I 239. ◊ (Cu sens atenuat) Aoleo și vai de mine, Aș juca și nu știu bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 419. ◊ (Adesea ca refren în poezia populară) Pentru tine, rujă-nvoaltă, Mă rup cînii și mă latră. Aoleo! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. 2. Strigăt de spaimă sau de surprindere. Aoleu, te pomenești că și tu ai fugit. PAS, L. I 92. Aoleo, dar zmeii, cînd simțiră! Unde veneau cu o falcă în cer și cu una în pămînt. ISPIRESCU, L. 302. ◊ (Însoțind o aducere-aminte) Aoleu! Era să uit a vă spune că în curtea zmeoaicei era... pari... și în fiecare par cîte un cap de om. ISPIRESCU, L. 260. 3. Exclamație care subliniază diverse sentimente sau atitudini (dor, regret, compătimire, admirație, amenințare etc.). Aoleu, măi hoț de dor. N-am topor să te omor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. – Pronunțat: a-o-leu. – Variante: auleu (ALECSANDRI, T. 1638), aoleo (pronunțat: a-o-leo), auleo, aleu (CREANGĂ. P. 55), daleo (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 377) interj.

AULEO interj. v. aoleu.

ULEI¹, uleiuri, s. n. Lichid gras, de proveniență vegetală sau minerală, insolubil în apă și mai ușor decît aceasta, folosit în alimentație (v. untdelemn), în unele industrii, la uns motoarele etc. Triglea a adus uleiul de sunătoare. SADOVEANU, M. C. 50. Vor trăi... din cîștigul uleiului de roze. GALACTION, O. I 143. ◊ (Poetic) Unde, pentru far, să cat uleiul, Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41. ◊ Tablou (pictură sau portret) în ulei = tablou (pictură sau portret) executat în culori preparate cu ulei. Moară de ulei v. moară (2). – Variantă: (regional) oleu (SADOVEANU, D. P. 31, SEVASTOS, N. 325) s. n.

AOLEU interj. Exclamație care exprimă diverse stări sufletești: durere, spaimă, dor etc. [Var.: aleu, aoleo, auleu, oleo, oleoleo interj.]

AOLEU interj. (se folosește pentru a exprima mirare, frică, dor, senzație de durere etc.). [Sil. a-o-leu; Var. auleu] /Onomat.

ULEI ~iuri n. Lichid gras, vâscos, insolubil în apă și mai ușor decât aceasta, de proveniență vegetală, animală sau minerală, având diferite întrebuințări (în alimentație, în industrie, în tehnică, în pictură etc.). ~ de măsline. ◊ Pictură (sau tablou) în ~ pictură sau tablou pictat în culori amestecate cu un ulei special (de in, de mac etc.). A turna ~ pe rană a alina durerile cuiva. /<sl. olej

ULEI¹ s.n. (Ban., Trans. SV) Untdelemn. Cu uleiu capul mieu n-ai uns. N. TEST. (1648). Olei. Oleum. Oloj. Oleum. AC, 357; cf. SICRIUL DE AUR, apud TDRG. . Variante: oloi (SICRIUL DE AUR, apud TDRG; AC, 357). Etimologie: sl. olej.

aleu! int. exprimă durere: aleu! valeu! [Onomatopee].

aoleo! int. strigăt de durere sau necaz (adesea ironic): aoleo și vai de mine! [Onomatopee].

uleiu n. 1. licoare grasă extrasă din diferite substanțe (din grăunțe de in, cânepă, rapiță; de nuci, măsline; din balenă, morun, etc.): uleiurile se ’ntrebuințează ca condiment, pentru luminat și pentru unsul mașinelor; 2. compozițiune obținută prin macerațiune de flori în uleiu fin: a zugrăvi cu uleiu. [Slav. OLĬEĬ (v. oloiu)].

2) aléŭ interj. V. valeŭ.

aoleó (eo dift.), aoléŭ și aoĭléŭ (vest), auléŭ, aŭĭléŭ, aléŭ, valéŭ și văléŭ (est), interj. de durere, mirare și admirațiune (serios orĭ ironic): Auleŭ, răŭ mă doare! Auleŭ, ce foc! Auleŭ, ce frumoasă e! Auleŭ, da deștept maĭ eștĭ! Auleŭ și vaĭ de mine! – În nord. și vaĭléŭ (rev. I. Crg. 14,43 și 44). V. și aleleĭ și oleoleo.

auléŭ, V. aoleŭ.

1) uléĭ n., pl. urĭ (vsl. olĭeĭ, ĭelĭeĭ, d. lat. óleum și vgr. élaion; sîrb. olaj, uleĭ, ulje, undelemn; rut. oloĭ, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nucĭ, cînepă, in, rapiță ș. a. – În est oloĭ (ung.)

vaĭléŭ, V. aoleo.

oleu (înv., reg.) s. n., art. oleul; pl. oleuri

oleu (înv., reg.) s. n., art. oleul; pl. oleuri

oleu s. n. (sil. -leu), art. oleul; pl. oleuri

!aoleu interj.

ulei¹ (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

ulei² (trunchi de copac; vas; stup) (reg.) s. n., pl. uleie

!aoleu/aoleo (-leo)/auleu (a-u-) interj.

auleu v. aoleu

ulei¹ (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

aoleu/aoleo/auleu interj.

auleu v. aoleu

ulei (lichid gras) s. n., (feluri) pl. uleiuri

ulei

aoleu !

uleiu, uleie (stupi) și uleiuri (grăsimi).

OLEU s. v. ulei, untdelemn.

oleu s. v. ULEI. UNTDELEMN.

AOLEU interj. v. of.

ULEI s. 1. v. untdelemn. 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.) 4. ulei de cașalot = v. spermanțet.

AOLEU interj. a!, ah!, au!, i!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~!, ce durere simt!)

ULEI s. 1. untdelemn, (înv. și pop.) oloi, (înv. și reg.) oleu, (Ban.) zăitin. (~ de floarea-soarelui.) 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.)

aoleu, interj. – Vai! Doamne! – Var. aoleu, a(o)lio, a(u)leu, a(u)lio, a(u)liu, valeu, văleu, valei, aolică. Creație expresivă, cf. alei. Întrucît multe cîntece pop. încep cu aoleu, pare firesc ca der. aoli, vb., să ajungă să însemne „a spune aoleu”, adică „a se plînge”, și, pe de altă parte, „a cînta aoleu” adică „a cînta ceva ce începe cu aoleu”. Der. aoli, vb. (a se jeli, a se plînge); aolitură, s. f. (plîngere, jeluire); hăuli, vb. (a chiui, a cînta în mers); hăulit, s. n. (chiot, chiuitură); hăulitură, s. f. (chiuitură), refăcut pe baza pl. cuvîntului anterior.

ulei (-iuri), s. n. – Untdelemn, materie lichidă grasă. – Var. înv. olei, uleiu, uleu. Sl. (slov., ceh., pol., rus.) oleĭ (Cihac, II, 227). Este dubletul lui oloi (var. uloi), s. n. (Trans., ulei), din mag. olaj (Gáldi, Dict., 167). – Der. uleios (var. oloios), adj. (plin de ulei, cu ulei).

OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.

Oleum perdidisti (lat. „Ai pierdut uleiul”) – Latinii foloseau această expresie pentru a caracteriza o scriere fără valoare, un discurs nereușit etc. Autorul a lucrat probabil nopți de-a rîndul, dar n-a izbutit decît să risipească zadarnic uleiul lămpii sale.

a o da pe ulei expr. a se apuca de băut.

a o lua pe ulei expr. a consuma băuturi alcoolice în cantități excesive; a se îmbăta.

a schimba uleiul expr. (glum.) a urina.

ulei, uleiuri s. n. 1. (glum.) băutură alcoolică. 2. (tox.) substanță obținută prin dizolvarea hașișului într-un solvent.