opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OIERIT1 s. n. Dare în natură sau în bani percepută în Evul Mediu, în Țara Românească pe turmele de oi; impozit plătit pentru pășunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărit.

OIERIT2 s. n. Creșterea oilor; p. ext. păstorit; oierie2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -it.

OIERIT2 s. n. Creșterea oilor; p. ext. păstorit; oierie2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -it.

oierit sn [At: (a. 1698) IORGA, B. R. 204 / Pl: ~uri / E: oaie + -ărit] 1 Creștere a oilor (1) Si: oierie2 (1). 2 (Reg; pex) Păstorit. 3 (Înv) Dijmă în natură percepută, în trecut, asupra oilor (1). 4 (Înv) Impozit plătit pentru pășunat. 5 (Înv; pex) Impozit perceput pe vite.

OIERIT1 s. n. Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Țara Românească asupra oilor; impozit plătit pentru pășunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărit.

OIERIT s. n. 1. Creșterea oilor. Nechifor Lipan s-a arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului. SADOVEANU, B. 10. 2. (Învechit) Dare pentru pășunatul oilor. Dajdii pămîntene, precum oierit, vînăriciu, vamă ș.c.l. ODOBESCU, S. II 14. Alexandru Ipsilanti la 1775 hotărî ca oieritul să li se ia numai la trei ani, după vechiul obicei. BĂLCESCU, O. I 17. ♦ Dijmă asupra oilor plătită în natură.

OIERIT n. 1) Creșterea oilor. 2) Ocupația oierului. 3) ist. Dare pentru oi (plătită la început în natură, iar mai târziu în bani). [Sil. o-ie-] /oaie + suf. ~ărit

oierit n. dare pentru pășunatul oilor: din vechime se lua câte o oaie din zece, apoi s’a impus treptat dela 3-12 parale de fiecare.

oĭerít n., pl. urĭ. Vechĭ. Bir pentru pășunatu oilor. V. beĭlic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oierit s. n.

oierit s. n.

oierit (impozit, creșterea oilor) s. n. (sil.o-ie-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OIERIT s. ciobănie, păstorie, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~ul.)

OIERIT s. ciobănie, păstorie, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~.)

Intrare: oierit (impozit)
  • silabație: o-ie-rit info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oierit
  • oieritul
  • oieritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • oierit
  • oieritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: oierit (ocupație)
  • silabație: o-ie-rit info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oierit
  • oieritul
  • oieritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • oierit
  • oieritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oieritsubstantiv neutru

  • 1. Dare în natură sau în bani percepută în Evul Mediu, în Țara Românească pe turmele de oi; impozit plătit pentru pășunatul oilor. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Dajdii pămîntene, precum oierit, vînăriciu, vamă ș.c.l. ODOBESCU, S. II 14. DLRLC
    • format_quote Alexandru Ipsilanti la 1775 hotărî ca oieritul să li se ia numai la trei ani, după vechiul obicei. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
etimologie:
  • Oaie + sufix -ărit. DEX '09

oieritsubstantiv neutru

  • 1. Creșterea oilor. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Nechifor Lipan s-a arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului. SADOVEANU, B. 10. DLRLC
  • 2. Ocupația oierului. NODEX
etimologie:
  • Oier + sufix -it. DEX '09
  • oaie + sufix -ărit. NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.