OFENSARE s. f. Faptul de a (se) ofensa; insultare, jignire; supărare. – V. ofensa.

ofensare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~sări / E: ofensa] (Rar) 1 Insultare. 2 Supărare.

OFENSARE, ofensări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) ofensa; insultare, jignire; supărare. – V. ofensa.

OFENSARE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ofensa; insultare, jignire; supărare.

OFENSARE s.f. (Rar) Acțiunea de a ofensa; jignire, insultare; supărare. [< ofensa].

ofansa v vz ofensa

ofensa [At: CALENDAR (1855), 75 / V: (înv) ofan~ / Pzi: ~sez / E: fr offenser] 1 vt A aduce cuiva o ofensă Si: a insulta, a jigni. 2 vr (Fam) A se supăra, simțindu-se jignit.

OFENSA, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofensă; a insulta, a jigni. Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10. Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482. ♦ (Familiar) Refl. A se supăra (simțindu-se jignit). Ce te-ai ofensat așa!

OFENSA vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].

OFENSA vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)

A SE OFENSA mă ~ez intranz. A se simți jignit. /<fr. offenser

A OFENSA ~ez tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser

ofensà v. 1. a face o ofensă; 2. fig. a atinge; 3. a se supăra: se ofensează pentru nimica.

*ofenséz v. tr. (fr. offenser, lat. offensare, d. of-féndere, a ataca). Jignesc, indispun pin vorbă saŭ purtare nedemnă: a mustra pe cineva în fața inferiorilor luĭ, a-l ofensa. Fig. Acest tabloŭ ofensează gustu publiculuĭ. V. refl. Mă simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile!

ofensare s. f., g.-d. art. ofensării

ofensare s. f., g.-d. art. ofensării

ofensare s. f., g.-d. art. ofensării; pl. ofensări

ofensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ofensez, 3 ofensează; conj. prez. 1 sg. să ofensez, 3 să ofenseze

ofensa (a ~) vb., ind. prez. 3 ofensează

ofensa vb., ind. prez. 1 sg. ofensez, 3 sg. și pl. ofensează; conj. prez. 3 sg. și pl. ofenseze

OFENSARE s. v. jignire.

OFENSARE s. insultare, jignire, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare.

OFENSA vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.

OFENSA vb. 1. a insulta, a jigni, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-ai ~ pe nedrept.) 2. a se supăra, (livr. și fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?)