2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ocina vt [At: VARLAAM, C. 21 / Pzi: ~nez / E: ocină] (Înv) 1 A moșteni. 2 A stăpâni.
OCINA vb. (Mold.) A moșteni, a dobîndi, a stăpîni. Toți ceia ce vor face strîmbătate împărățiia lui Dumnedzău nu vor ocina. PRAV. Egumenul . . , nu să cade a-l înfrunta înainte a mult . . . ca să nu oci<n>eze blăstămul ca Ham, tătîne-său. PRAV., 84v. Slavă înțelepții vor ocina. DP, 14r, cf. VARLAAM; DOSOFTEI, PS.; N. COSTIN. Etimologie: ocină + suf. -a. Vezi și ocinaș, ocinire. Cf. m o ș n e n i, u r i c i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCINĂ, ocini, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova.) Bucată de pământ stăpânită cu drept ereditar. ♦ P. ext. Loc de baștină. – Din sl. otĭcina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
ocenă sf vz ocină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocină sf [At: (a. 1525) N. A. BOGDAN / V: (îvp) ocenă / Pl: ~ne, (reg) ~ni / E: slv отчина] 1-2 Bucată de pământ (moștenită) Si: proprietate, (înv) moșie. 3 (Îvp) Moștenire. 4 (Reg; îe) A-i merge pe ~ A moșteni o boală. 5 (Reg; îs) ~ de casă Loc de casă. 6 (Pop) Loc de baștină Si: patrie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
otcină[1] sf vz ocină
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCINĂ, ocini, s. f. (Înv. și pop.) Bucată de pământ moștenită; moștenire, proprietate. – Din sl. otĩcina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OCINĂ, ocini, s. f. (Învechit și arhaizant) Bucată de pămînt moștenită; moștenire, proprietate. A pierit ucis de buzdugan mișelesc, pentru că s-a ridicat pentru drepturile și ocinile noastre strămoșești. SADOVEANU, O. VII 62. Să-i fie ocină lui și urmașilor săi în veci, cu tot cu casa noastră de vînătoare ce se află pe acea moșie. id. B. J. 714.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCINĂ ~e f. înv. Pământ moștenit de cineva. /<sl. otițina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
òcină f. o parte din moșie [Slav. OTĬČINA, patrimoniu, din OTEȚŬ, tată].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ócenă, V. ocină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ócină f., pl. e și i (v.sl. očina, din otĭčina, patrimoniŭ, patrie, otĭčinŭ, părintesc, otĭcĭ, otecĭ, otecŭ, tată). Vechĭ. Moștenire. Moșie părintească inalienabilă (baștină): ocinele boĭereștĭ și mînăstireștĭ eraŭ scutite de bir și angarale și se numeaŭ și „moșiĭ ohabnice”. Patrie. – Și ócenă. V. ohabă și feud.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocinéz v. tr. (d. ocină). Vechĭ. Moștenesc. Dobîndesc. Stăpînesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocină (înv., pop.) s. f., g.-d. art. ocinii; pl. ocini
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ocină (înv., pop.) s. f., g.-d. art. ocinii; pl. ocini
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocină s. f., g.-d. art. ocinii; pl. ocini
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OCINĂ s. v. moșie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ocină s. v. MOȘIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ocină (ocine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț. – Sec. XVI, înv., ca și toate der. – Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ocina, ocinez, vb. I (înv.) a moșteni, a dobândi, a stăpâni; și ocini.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ocină, ocinisubstantiv feminin
- 1. Bucată de pământ stăpânită cu drept ereditar. DEX '09 DLRLCsinonime: moșie moștenire proprietate
- A pierit ucis de buzdugan mișelesc, pentru că s-a ridicat pentru drepturile și ocinile noastre strămoșești. SADOVEANU, O. VII 62. DLRLC
- Să-i fie ocină lui și urmașilor săi în veci, cu tot cu casa noastră de vînătoare ce se află pe acea moșie. SADOVEANU, B. J. 714. DLRLC
- 1.1. Loc de baștină. DEX '09
-
etimologie:
- otĭcina DEX '09