opțiuni
  • info

11 definiții pentru oceanic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCEANIC, -Ă, oceanici, -ce, adj. 1. Care aparține oceanului, privitor la ocean; care trăiește în ocean. 2. Asemănător cu oceanul, ca de ocean. – Din fr. océanique, lat. oceanicus.

OCEANIC, -Ă, oceanici, -ce, adj. 1. Care aparține oceanului, privitor la ocean; care trăiește în ocean. 2. Asemănător cu oceanul, ca de ocean. – Din fr. océanique, lat. oceanicus.

oceanic, ~ă a [At: MARIN, F. 59/33 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr océanique] 1 Care aparține oceanului2 (1). 2 Privitor la ocean2. 3 Care trăiește în ocean2 (1). 4 Asemănător cu oceanul2 (1). 5 Ca de ocean2.

OCEANIC, -Ă, oceanici, -e, adj. Care ține de ocean, referitor la ocean, de ocean, asemănător cu oceanul. – Pronunțat: -cea-.

OCEANIC, -Ă adj. De ocean, privitor la ocean; al oceanului. [Pron. -cea-. / cf. fr. océanique].

OCEANIC, -Ă CEA-/ adj. referitor la ocean. ◊ specific regiunilor de uscat din apropierea oceanului. ♦ climă ~ă = climă la marginea continentelor, la latitudine medie, caracterizată prin temperaturi dulci și prin abundența precipitațiilor repartizate pe tot timpul anului. (< fr. océanique, lat. oceanicus)

OCEANIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de ocean; propriu oceanului. Vas ~. 2) Care trăiește în ocean. Animal ~. 3) Care suferă influența oceanului. Climă ~că. [Sil. -cea-] /<fr. océanique, lat. oceanicus

oceanic a. ce ține de ocean.

*oceánic, -ă adj. (lat. occeánicus). De ocean, al oceanuluĭ: cele maĭ marĭ adîncimĭ oceanice nu ajung la 10,000 de metri, vapor oceanic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oceanic (desp. -cea-) adj. m., pl. oceanici; f. oceanică, pl. oceanice

oceanic (-cea-) adj. m., pl. oceanici; f. oceanică, pl. oceanice

oceanic adj. m. (sil. -cea-), pl. oceanici; f. sg. oceanică, pl. oceanice

Intrare: oceanic
oceanic adjectiv
  • silabație: o-cea-nic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oceanic
  • oceanicul
  • oceanicu‑
  • oceanică
  • oceanica
plural
  • oceanici
  • oceanicii
  • oceanice
  • oceanicele
genitiv-dativ singular
  • oceanic
  • oceanicului
  • oceanice
  • oceanicei
plural
  • oceanici
  • oceanicilor
  • oceanice
  • oceanicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oceanic, oceanicăadjectiv

  • 1. Care aparține oceanului, privitor la ocean; care trăiește în ocean. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Specific regiunilor de uscat din apropierea oceanului. MDN '00
      • 1.1.1. Climă oceanică = climă la marginea continentelor, la latitudine medie, caracterizată prin temperaturi dulci și prin abundența precipitațiilor repartizate pe tot timpul anului. MDN '00
  • 2. Asemănător cu oceanul, ca de ocean. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.