7 definiții pentru obliterant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBLITERANT, -Ă, obliteranți, -te, adj. (Med.) Care obliterează. – Din fr. oblitérant.
OBLITERANT, -Ă, obliteranți, -te, adj. (Med.) Care obliterează. – Din fr. oblitérant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
obliterant, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr oblitérant, it oblitterante] (Med) Care obliterează (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLITERANT, -Ă adj. Care obliterează. [Cf. fr. oblitérant, it. oblitterante].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLITERANT, -Ă adj. (med.) care obliterează. (< fr. oblitérant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obliterant (desp. o-bli-) adj. m., pl. obliteranți; f. obliterantă, pl. obliterante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obliterant (o-bli-) adj. m., pl. obliteranți; f. obliterantă, pl. obliterante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
obliterant adj. m., pl. obliteranți; f. sg. obliterantă, pl. obliterante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
obliterant, obliterantăadjectiv
- 1. Care obliterează. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- oblitérant DEX '09 DEX '98 DN
- oblitterante DN