OBIECTÍV, -Ă, obiectivi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. (Fil.) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. ♢ Idealism obiectiv = aspect al idealismului care susține existența unei idei absolute, mistice, independente de conștiința omenească și prin a cărei dezvoltare ia naștere lumea materială. 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detașat de impresii subiective; nepărtinitor, imparțial; obiectivist (2). 3. (Gram.) Care se referă la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. S.n. 1. Sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat. 2. Porțiune de teren, localitate, fortăreață etc. care prezintă interes în timp de război. ♦ Țintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe. 3. Fig. Scop, țintă, țel. ♦ (Concr.) Ceea ce urmează să fie realizat, construit etc. – Din fr. objectif.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 30 Apr 2004 | Greșeală de tipar

OBIECTÍV adj., s. 1. adj. v. real. 2. adj. material. 3. adj. v. drept. 4. s. cauză. 5. s. v. scop. 6. s. v. țintă. 7. s. (FOTO) obiectiv (fotografic) = fotoobiectiv; obiectiv superangular = obiectiv superunghiular; obiectiv superunghiular = obiectiv superangular. 8. v. întreprindere.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

Obiectiv ≠ subiectiv
Sursa: Antonime | Trimisă de siveco, 3 Aug 2004 | Greșeală de tipar

obiectív adj. m. (sil. -biec-; mf. ob-), pl. obiectívi; f. sg. obiectívă, pl. obiectíve
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

obiectív s. n. (sil. -biec-; mf. ob-), pl. obiectíve
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

OBIECTÍV¹ ~e n. 1) fiz. Lentilă (sau sistem de lentile convergente), făcând parte dintr-un aparat optic (lunetă, microscop, aparat de fotografiat etc.), care este orientată spre obiectul supus cercetării. 2) Punct asupra căruia este orientată o operație militară; țintă. 3) fig. Scop precis spre care tinde cineva. /<fr. objectif
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

OBIECTÍV² ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă exactitate în procesul de reflectare a realității; nefalsificat; veridic. 2) filoz. (în opoziție cu subiectiv) Care există în afara conștiinței și independent de ea; cu existență independentă. /<fr. objectif
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

OBIECTÍV s.n. 1. Lentilă sau sistem optic care formează într-o lunetă, într-un microscop, într-un aparat fotografic etc. o imagine reală a obiectului observat. 2. Loc, punct, localitate etc. care constituie ținta unei acțiuni militare. ♦ Ținta asupra căreia se trage cu o armă de foc. 3. Întreprindere, uzină, construcție etc. care urmează să fie realizată. ♦ Loc care prezintă interes pentru turiști. ♦ (Fig.) Scop, țel, țintă. [Pron. o-biec-. / cf. fr. objectif].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 29 Nov 2006 | Greșeală de tipar

OBIECTÍV, -Ă adj. 1. (Op. s u b i e c t i v) Existent în afara conștiinței omului și independent de ea. 2. Imparțial. 3. Referitor la obiect (4). [Cf. fr. objectif, lat. obiectivus].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 29 Nov 2006 | Greșeală de tipar

!obiectív¹ (-biec-) adj. m., pl. obiectívi; f. obiectívă, pl. obiectíve
Sursa: DOOM 2 | Trimisă de Laura-ana, 12 Jun 2007 | Greșeală de tipar

!obiectív² (-biec-) s. n., pl. obiectíve
Sursa: DOOM 2 | Trimisă de Laura-ana, 12 Jun 2007 | Greșeală de tipar

OBIECTÍV, -Ă I. adj. 1. existent în afara conștiinței și independent de ea. 2. imparțial. 3. referitor la obiect (6). II. s. n. 1. lentilă, sistem de lentile care formează o imagine reală a obiectului observat într-o lunetă, într-un microscop, aparat fotografic etc. 2. loc, punct, localitate etc. care constituie ținta unei acțiuni militare. ♢ țintă asupra căreia se trage cu o armă de foc. 3. întreprindere, uzină, construcție etc. care urmează să fie realizată. 4. loc care prezintă interes pentru turiști. 5. (fig.) intenție, scop, țel, țintă. (< fr. objectif, lat. obiectivus)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar