opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUNTIT2, -Ă, nuntiți, -te, adj. (Rar) Care s-a căsătorit, care a făcut nuntă (1). – V. nunti.

NUNTIT2, -Ă, nuntiți, -te, adj. (Rar) Care s-a căsătorit, care a făcut nuntă (1). – V. nunti.

NUNTIT1 s. n. (Rar) Nuntire. – V. nunti.

NUNTIT1 s. n. (Rar) Nuntire. – V. nunti.

nuntit2, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 294 / Pl: ~iți, ~e / E: nunti] (Îvp) 1-2 Care a făcut nuntă (1-2). 3 (Pex) Căsătorit.

nuntit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nunti] (Rar) 1-3 Nuntă (1-3).

NUNTIT, -Ă, nuntiți, -te, adj. (Rar) Care este căsătorit, care a făcut nunta. Trăiră în pace și în veselie perechea nuntită. ISPIRESCU, L. 294.

nuntit a. acțiunea de a nunti și rezultatul ei: în ajunul zilei de nuntit.

NUNTI, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

NUNTI, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

nunta v vz nunti[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: vz nunți — LauraGellner

nunti [At: (cca 1662-1730) MAG. IST. III, 39/15 / V: (îrg) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nuntă] 1-6 vtir (Pop) A (se) căsători (religios). 7-9 vtir (Pop) A petrece la nuntă (2). 10 vi (Reg) A se pregăti de nuntă (1). 11 vi (Olt) A se tocmi prea mult. 12-14 vitr (Rar; d. animale) A (se) împerechea. corectat(ă)

NUNTA vb. I v. nunti.

NUNTI, nuntesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A se căsători, a face nuntă. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. ♦ Tranz. A căsători pe cineva. Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. 2. A participa la o petrecere de nuntă, a petrece la nunta cuiva. Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC. P. I 58. – Variantă: (regional) nunta (PĂSCULESCU, L. P. 178) vb. I.

A NUNTI ~esc pop. 1. intranz. 1) A petrece la nuntă. 2) A face nuntă; a se căsători. 2. tranz. A face să se căsătorească. /Din nuntă

nuntì v. 1. a serba nunta; 2. a se căsători.

nuntésc v. intr. Celebrez nunta, petrec la nuntă: noŭă zile aŭ nuntit nuntașiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nuntit (rar) s. n.

nuntit (rar) s. n.

nuntit s. n.

nuntit adj. m., pl. nuntiți; f. sg. nuntită, pl. nuntite

nunti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, 3 sg. nuntește; imperf. 1 nunteam; conj. prez. 1 sg. să nuntesc, 3 să nuntească

nunti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, imperf. 3 sg. nuntea; conj. prez. 3 să nuntească

nunti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, imperf. 3 sg. nuntea; conj. prez. 3 sg. și pl. nuntească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NUNTIT s. v. căsătorie, cununie, nuntă.

nuntit s. v. CĂSĂTORIE. CUNUNIE. NUNTĂ.

NUNTI vb. v. căsători, cununa.

nunti vb. v. CĂSĂTORI. CUNUNA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nunti, nuntesc, vb. IV (pop.) 1. a face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa; a se pregăti de nuntă. 2. a se tocmi prea mult, a se târgui. 3. (despre animale) a se împerechea.

Intrare: nuntit (adj.)
nuntit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuntit
  • nuntitul
  • nuntitu‑
  • nuntită
  • nuntita
plural
  • nuntiți
  • nuntiții
  • nuntite
  • nuntitele
genitiv-dativ singular
  • nuntit
  • nuntitului
  • nuntite
  • nuntitei
plural
  • nuntiți
  • nuntiților
  • nuntite
  • nuntitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: nuntit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuntit
  • nuntitul
  • nuntitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • nuntit
  • nuntitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: nunti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nunti
  • nuntire
  • nuntit
  • nuntitu‑
  • nuntind
  • nuntindu‑
 singular plural
  • nuntește
  • nuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nuntesc
 (să)
  • nuntesc
  • nunteam
  • nuntii
  • nuntisem
a II-a (tu)
  • nuntești
 (să)
  • nuntești
  • nunteai
  • nuntiși
  • nuntiseși
a III-a (el, ea)
  • nuntește
 (să)
  • nuntească
  • nuntea
  • nunti
  • nuntise
plural I (noi)
  • nuntim
 (să)
  • nuntim
  • nunteam
  • nuntirăm
  • nuntiserăm
  • nuntisem
a II-a (voi)
  • nuntiți
 (să)
  • nuntiți
  • nunteați
  • nuntirăți
  • nuntiserăți
  • nuntiseți
a III-a (ei, ele)
  • nuntesc
 (să)
  • nuntească
  • nunteau
  • nuntiră
  • nuntiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nunta
  • nuntare
  • nuntat
  • nuntatu‑
  • nuntând
  • nuntându‑
 singular plural
  • nuntează
  • nuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nuntez
 (să)
  • nuntez
  • nuntam
  • nuntai
  • nuntasem
a II-a (tu)
  • nuntezi
 (să)
  • nuntezi
  • nuntai
  • nuntași
  • nuntaseși
a III-a (el, ea)
  • nuntează
 (să)
  • nunteze
  • nunta
  • nuntă
  • nuntase
plural I (noi)
  • nuntăm
 (să)
  • nuntăm
  • nuntam
  • nuntarăm
  • nuntaserăm
  • nuntasem
a II-a (voi)
  • nuntați
 (să)
  • nuntați
  • nuntați
  • nuntarăți
  • nuntaserăți
  • nuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • nuntează
 (să)
  • nunteze
  • nuntau
  • nuntară
  • nuntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nuntit, nuntităadjectiv

  • 1. rar Care s-a căsătorit, care a făcut nuntă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Trăiră în pace și în veselie perechea nuntită. ISPIRESCU, L. 294. DLRLC
etimologie:
  • vezi nunti DEX '98 DEX '09

nuntitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi nunti DEX '98 DEX '09

nunti, nuntescverb

  • 1. popular A face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cununa căsători
    • format_quote După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. DLRLC
    • format_quote Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. DLRLC
    • format_quote figurat Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. DLRLC
    • format_quote figurat Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. DLRLC
    • format_quote Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A petrece la nuntă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC. P. I 58. DLRLC
etimologie:
  • nuntă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.