nunta v vz nunti^[1] modificată

numtă sf vz nuntă

nuntă sf [At: CORESI, EV. 301 / V: (reg) numtă, ~nță / Pl: nunți, (îvp) ~te / E: sg refăcut după pl nunți (lat nuptiae)] 1-2 Căsătorie (religioasă) Si: nuntire (1-2), nuntit¹ (1-2), (ltm) nupțiu (1-2). 3 Ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei nunți (1) Si: (rar) nuntire (3), nuntit¹ (3). 4 (Îs) ~ de argint Aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. 5 (Îas) Petrecere la nunta (4) de argint. 6 (Îs) ~ de aur Aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie. 7 (Îas) Petrecere la nunta (6) de aur. 8 (Îs) Cămara ~nții Cameră a mirilor, în prima noapte după căsătorie. 9 (Reg; îs) Altă ~ Aceasta e cu totul altceva. 10 (Rar; îe) A da (cuiva) de ~ A bate tare pe cineva. 11 (Fig) Gălăgie. 12 (Fig) Scandal. 13 Împerechere a animalelor. 14 (Pex) Perioadă de împerechere a animalelor. 15 (Blg; îs) Haină de ~ Înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. 16 (Pop; îs) ~ta urzicilor Înflorire și maturizare a urzicilor, care în datinile populare, are loc într-o anumită zi, după care urzicile nu mai sunt bune de mâncat Si: (reg) măritarea urzicilor. 17 (Fig; d. câini; îe) A pleca cu ~ta A se ține haită după o cățea. 18 (Csc) Alai de nuntă (1) Si: nuntași. 19 Persoanele care fac parte din alaiul de nuntă Si: nuntași. 20 (Reg; d. oameni; îe) A fi ~ A fi în număr mare. 21 (Reg) Datină practicată la țară de sărbătorile Crăciunului și ale Anului Nou, constând dintr-un fel de reprezentație asemănătoare cu nunta (1). 22 (Reg) Text rostit la nuntă (21). corectat(ă)

nunti [At: (cca 1662-1730) MAG. IST. III, 39/15 / V: (îrg) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nuntă] 1-6 vtir (Pop) A (se) căsători (religios). 7-9 vtir (Pop) A petrece la nuntă (2). 10 vi (Reg) A se pregăti de nuntă (1). 11 vi (Olt) A se tocmi prea mult. 12-14 vitr (Rar; d. animale) A (se) împerechea. corectat(ă)

nunță sf vz nuntă

ARGINT I. sbst. 1 💎 Metal de coloare albă caracteristică, tare, foarte maleabil și ductil, nealterabil la aer; se atacă cu greu de acizi; se aliază mai ales cu cuprul și cu mercurul; simbol chimic Ag; se găsește în filoane printre rocele de porfir, gneiss, etc.; se întrebuințează la facerea monedelor, în bijuterie, și la fabricarea de diferite instrumente: curat ca ~ul; ban de ~; iubitor de ~, lacom de bani, sgîrcit; ~ lămurit, ~ strecurat, ‡~ ars, argint curat; 👉 ARS5 ¶ 2 Nuntă de ~ 👉 NUNTĂ ¶ 3 Pr. ext. Coloare argintie: o față mai albă ca ~ul crinului (EMIN.) ¶ 4 Ban. Maram. Mold. †Bani ¶ 5 ARGINT-VIU = MERCUR: parcă are argint-viu în el. II. ARGINȚI sm. pl. 🪙 Bani. III. ‡ARGINTURI sn. pl. Lucruri de argint: multe haine scumpe și ~uri au apucat (M.-COST.) [lat. argentum].

AUR sbst. 💎 1 Metal de coloare galbenă, uneori bătînd în alb-gălbuiu, roșcat sau verzuiu; e cel mai greu din toate metalele, afară de platină, mai ductil și mai tenace decît toate celelalte metale; nu e atacat decît de apa regală; se exploatează mai ales în stare nativă (la noi în Munții Apuseni); e întrebuințat la fabricarea monedelor, în bijuterie și la fabricarea de obiecte de artă; ~ lămurit, aur curat, neamestecat; proverb: tăcerea e de ~; ~ul și în gunoiu tot ~ rămîne ¶ 2 🪙 Monedă de aur ¶ 3 Fig. Bogăție: setea de ~ ¶ 4 Fig.: inimă de ~, se zice despre cineva bun la suflet; gură de ~, orator de seamă ¶ 5 Fig. Epocă de ~, timp de strălucire al unei țări, al unei literaturi, etc. ¶ 6 Nuntă de ~ 👉 NUNTĂ ¶ 7 Cruce de aur în casă 👉 CRUCE 24 [lat. aurum].

NUNTAȘ sm. Cel chemat la nuntă, cel ce ia parte la serbarea, la petrecerea de la nuntă: ~ii nu mai osteneau într’una de la casa ginerelui la casa miresei (I.-GH.); Brazi și păltinași I-am avut ~i (ALECS.).

NUNTĂ (pl. nunți) sf. 1 Serbarea, petrecerea care se face cu ocazia căsătoriei: ~ este tocmeala unirii bărbatului cu femeia spre facere de copii (LEG.-CAR.); (P): cearta fără bătaie, ca nunta fără lăutari; – ~ fără ceartă și moarte fără bănuială nu se poate; – ~ fără rîs și moarte fără plîns nu se poate; – toate pe dos și nunta Marțea (sau Miercurea), toate sînt făcute anapoda (căci după credința poporului, Marțea și Miercurea sînt zile nefaste pentru căsătorii); ~ de argint, serbarea care se face la aniversarea a 25 de ani de căsătorie; ~ de aur, aniversarea a 50 de ani de căsătorie ¶ 2 Toți cei chemați la nuntă, nuntașii: nunta se sparse (– nuntașii se împrăștiară) și îndată fruntașii zeilor se adunară la sfat (ISP.) ¶ 3 Cortegiul nupțial: iacă și nunta intră pe poarta palatului (ISP.) [lat. nuptiae].

NUNTI (-tesc) vb. intr. A serba nunta, a petrece la nuntă: așa a nuntit biata babă (SB.); Și patruzeci de zile’ntregi Au tot nuntit (COȘB.).

NUNTIȘOARĂ (pl. -re) sf. dim. NUNTĂ.

NUNTIT l. adj. 1 p. NUNTI ¶ 2 Căsătorit: trăiră în pace și veselie perechea ~ă (ISP.). II. sbst. Nuntire.

NUNTĂ, nunți, s. f. 1. Ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii. Bunicul Matei... nu putuse veni la nuntă. SADOVEANU, O. IV 301. Aduceți-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă, cînd s-a însurat. CREANGĂ, O. A. 177. Apoi mîndri, el și ea La biserică mergea. Dar cînd nunta se făcea, Vai de el, amar de ea! ALECSANDRI, P. P. 28. ◊ Nuntă de argint = aniversare a 25 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. Nuntă de aur = aniversare a 50 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. 2. (Cu sens colectiv) Persoanele care iau parte la o nuntă (1) (v. nuntaș); alai, convoi, cortegiu. Se făcu un rîs de mila lor în toată nunta. ISPIRESCU, L. 40. În toate părți se uita, Nunta că mi-o năzărea. PĂSCULESCU, L. P. 204. ◊ (Metaforic) Iată o nuntă de furnici trecea și ea tocmai atunci podul. CREANGĂ, P. 237. Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87. 3. (Regional) Datină de sărbătorile crăciunului constînd dintr-un fel de reprezentație care imită nunta (1). Băieții îmblă cu clopotul, cu buhaiul, cu biciul și cu fluierul, iar flăcăii cu nunta. ȘEZ. III 183. – Pl. și: nunte (ALEXANDRESCU, P. 92).

NUNTI, nuntesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A se căsători, a face nuntă. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. ♦ Tranz. A căsători pe cineva. Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. 2. A participa la o petrecere de nuntă, a petrece la nunta cuiva. Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC, P. I 58. – Variantă: (regional) nunta (PĂSCULESCU, L. P. 178) vb. I.

NUNTĂ ~ți f. 1) Ceremonie de oficiere a unei căsătorii. 2) Petrecere organizată cu această ocazie. ◊ ~ de argint aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. ~ de aur aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie. A face ~ a se căsători. 3) Totalitate a celor invitați la o nuntă; alaiul nunții; cortegiul nunții. 4) fig. pop. Învălmășeală gălagioasă; zarvă. [G.-D. nunții] /<lat. nuptiae

A NUNTI ~esc pop. 1. intranz. 1) A petrece la nuntă. 2) A face nuntă; a se căsători. 2. tranz. A face să se căsătorească. /Din nuntă

nuntă f. căsătorie și în special serbarea-i solemnă, cum și petrecerile cu acea ocaziune. [Singular refăcut după pl. nunți = lat. NUPTIAE].

nuntì v. 1. a serba nunta; 2. a se căsători.

núntă f., pl. (vechĭ și azĭ vest) e și (est) țĭ (lat. nûpta [part. f. d. nûbere, a se mărita], de unde s’a făcut * numptă [rămas în mrom. mumtă, lumtă], apoĭ nuntă; sard. nuntas. It. nozze, pv. nossas și fr. noces vine d. lat. nŭptiae, nuntă. D. rom. vine ung. nunta). Căsătorie, ceremonia căsătoriiĭ: asupra acesteĭ nunte (Cost. 1, 311). Cortegiu nuntașilor: trecea o nuntă. Iron. Nunta jidovească, mare hărmălaĭe, tămbălăŭ. Nuntă de argint, ziŭa de 25 de anĭ de la nuntă; nunta de aur, ziŭa de 50 de anĭde la nuntă (fiind mirii în vĭață).

nuntésc v. intr. Celebrez nunta, petrec la nuntă: noŭă zile aŭ nuntit nuntașiĭ.

nuntă s. f., g.-d. art. nunții; pl. nunți

nunti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, 3 sg. nuntește; imperf. 1 nunteam; conj. prez. 1 sg. să nuntesc, 3 să nuntească

nuntă s. f., g.-d. art. nunții; pl. nunți

nunti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, imperf. 3 sg. nuntea; conj. prez. 3 să nuntească

nuntă s. f., g.-d. art. nunții; pl. nunți

nunti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, imperf. 3 sg. nuntea; conj. prez. 3 sg. și pl. nuntească

nuntă (nunți), s. f. – Ceremonia de căsătorie, cununie. – Mr. numtă, lumtă, megl. nuntă, istr. nuntę. Lat. nuptiae (Pușcariu 1208; Candrea-Dens., 1260; REW 5999), cf. it. nozze (sard. nuntas, nunsas, cors. nonza), prov. nossas, fr. noces. Fonetismul nu este normal. S-a căutat să se explice rezultatul rom. prin încrucișarea lat. nuntiāre (Densusianu, Hlr., 127) sau plecînd de la pl. *nupți › nunți (Pușcariu; Byck-Graur 25). Cipariu, Arhiv., 469, urmat de Pascu, Beiträge, 11; Philippide, II, 660 și Scriban ar prefera să pornească de la lat. nupta, ipoteză care nu înlătură problema. Oricum, trebuie să se admită un infix nazal *nunptiae, fie prin încrucișare cu nuntiāre (cf. v. sard. nunça „întîlnire”), fie prin simplă propagare; și de la pl. numpți s-a putut trece la numți, mr. nunți. Uz general (ALR, I, 254). Der. nuntaș, s. m. (invitat la nuntă); nunți (var. nunti), vb. (a face nuntă); nuntit, s. n. (nuntă). – Din rom. provine mag. nunta (Edelspacher 20).

cântec de nuntă v. cântec (I, 4); repertoriu (2).

nuntă, nunți s. f. (er.) 1. act sexual. 2. exces sexual.

NUNTĂ s. (pop.) nuntire, nuntit.

NUNTI vb. v. căsători, cununa.

NUNTĂ s. (pop.) nuntire, nuntit.

nunti vb. v. CĂSĂTORI. CUNUNA.

nunti, nuntesc, vb. IV (pop.) 1. a face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa; a se pregăti de nuntă. 2. a se tocmi prea mult, a se târgui. 3. (despre animale) a se împerechea.

NUNTĂ s. f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase); (rar) nuntire, nuntit¹. Feace nuntă fiiului său. coresi, ev. 301, cf. 227, 412, 493, 527. Și sfîrși... săptămîna de nuntă. palia (1581), 116/15. În vreamea nuntei aceiia să vor arăta. varlaam, c. 232, cf. 233. O, fiul lui Tisandru, îți giucași și nunta departe. herodot (1645), 351. S-au cununat cu Ruxanda și au făcut nuntă. ureche, l, 160, cf. 203. Nuntele ce să vor face... din cuscrii sau din seminții ce vor pogorî dentr-un sînge..., aceastea nunte să vor despărți. prav. 218, cf. 217. Nunta cea dentăi rămîne dezlegatî. prav. mold, 80^v/10, cf. 119. A treia zi nuntă fu in Cana Galileei. n. test. (1648), 106^v/30, cf. gcr i, 217/24, dosoftei, v. s. octombrie 47^v/27. Și cînd să pliniră zilele nuntei au făcut împăratul ospăț. biblia (1688), 355²/36, cf. 356²/59. Cu mare pompă nuntă au făcut, ist, ț. r. 35. Au găsit pre împăratul Moscului... la Iaroslav la o nuntă leșească a unui domn mare. neculce, ap. gcr ii, 34/15, cf. anon. cantac., cm i, 88. S-au gătit de nunta fiică-sii. R. greceanu, cm ii, 55, cf. 65, 108, anon. car. În vreamea aceaia nuntă să făcu (a. 1698). gcr i, 317/25,cf. id. ib. ii, 51/17. Dintru această nuntă s-au născut la anul 1682... craiul Carol al 12^tea. ist. carol xii, 5^v/3. La lăsatu postului de carne iaste și nunta (a. 1794). iorga, s. d. viii, 28,cf. caragea, l. 42/15. Imnul, ca poezie, e cîntarea nașterii, nunții, liberării, creațiunii. heliade, o. ii, 85. S-a-mpotrivit La voia cea părintească Și nuntă n-a primit. Pann,. e. v, 77/20. Încă de la nunta din Cana nu băuse așa vin minunat. negruzzi, s. i, 83. Cînd pe la nunte, baluri, ne duceam vreodată... Rîz văzîndu-te singur și într-un colț departe. alexandrescu, o. i, 193. Eu mă duc în tîrg ca să-ți cumpăr o rochie de nuntă. alecsandri, t. 331, cf. 359, 546. Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese. eminescu, o. i, 85, cf. 87. Nunta se făcu și baba își luă cămeșa de soacră. creangă, p. 4, cf. 5, 86, 102, 155, 279. Jucară ca la nunta unui împărat. ispirescu, l, 39, cf. delavrancea, s. 216. Și ca la mîndre nunți de, crai, Ieșit-a-n cale-ales alai. coșbuc, b. 19, cf. id. p. ii, 279. Fac nuntă tăcută, adică fără lăutari. marian, nu. 228, cf. 209, 296, 778. E-o nuntă țărănească... Și-i veselă nebună. păun-pincio, p. 71. De s-ar ivi-ntre pețitori acuma, Ce moarte grabnică și nuntă-amară Le-ar da el tuturor! murnu, o. 9. Din jalea pribeagă a strunelor tale Măreață cîntare de nuntă. goga, p. 68, cf. 97, pamfile, dușm. 71. De cînd nu se mai auzise de nuntă în satul lor! bujor, s. 97. Cu fețele roșii, cu ochii înflăcărați așteptau și se îndemnau ca la o nuntă mare. rebreanu, r. ii, 248, cf. i, 207. Ziua nunții așteptînd-o tremurai Ca un crin în vîntul serei. eftimiu, î. 127, cf. 150, minulescu,v. 161, galaction, o. 71. Ți-am scris de-o viață stihul de dragoste, întîiul, Într-un pantof de nuntă, uitat între caiși. arghezi, c. o. 212,cf. 44, id. s. p. 94, id. f. 9, 11, galan, b. ii, 73, tudoran, p. 24, 31. Nu mă las, Ileană, fată, Facem nuntă, măi. frunză, z. 63. Această nuntă leagă, ca brazdele de plug, Prietenele neamuri împreună. labiș, p. 52, cf. 60. Emilia voia ca nunta să fie simplă. t. popovici, se. 44. Va comanda niște invitații de nuntă de la nenea Dobre. barbu, Ș n. 21. Era o petrecere, poate o nuntă. il ianuarie 1962, 38. Dar cînd nunta se făcea, Vai de el, amar de ea ! alecsandri, p. p. 28. Să am atîta pagubă ca de nunta tatii (sau a mamei), se zice cînd nu te impresionează ceva, cînd nu-ți pasă de ceva. cf. pamfile, a. r. 252, tdrg. Amar celor ce calcă datoriile nunții. zanne, p. viii, 425. Cu cît nunta mai mică, cu atît folos mai mare ți-aduce. id. ib. De moarte și de nuntă nimeni, niciodată nu poate fi gata. id. ib. ii, 619. Mămăliga nesărată e ca nunta fără lăutari. id. ib. iii, 606. Tîrgul se face cu bani și nunta cu lăutari. id. ib. v, 626. Ca nunta în post, se zice despre lucruri nepotrivite. id. ib. iv, 523. Vai de cel ce nu-și este la nunta sa, se zice despre cel ce nu se preocupă de treburile sale. id. ib. 519. O dată nuntă, se zice despre fapte care se petrec foarte rar. id. ib. 529. A jucat la nunta dracului, se zice despre un om rău. id. ib. vi, 601. Sîc de nuntă că mîne-i hora, a) se zice despre un fapt petrecut înainte de vreme. cf. id. ib, iv, 528; b) se zice despre vorbe nepotrivite. cf. id. ib., com. din piatra-neamț. ◊ (În legătură cu verbul „a face”, învechit „a lega”, „a se împreuna”) Ceea ce se-au împreunat cu nuntă. coresi, ev. 360, Cela ce va lega nunta, ce să zice, pre mire să nu să împreune cu nevasta-ș... 20 de ai să nu să cumenece (a. 1645). gcr i, 116/6, cf, ureche, l. 158, 159, 160, 203, 232, prav, 217, prav, mold, 120^v/8. Într-acestaș an, în luna lui iunie, Pătru Vodă au făcut nuntă nepotu-său, lui Vlad Vodă. n. costin, l. 561, cf. ANON. cantac., cm i, 147, gcr ii, 29/28, 68/12, alecsandri, t. 959. Era vorba șă se facă nuntă. sadoveanu, n. f. 107. ◊ Nuntă de argint = aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. Și-n vara asta am serbat nunta de argint cu Didina. sadoveanu, o. ix, 61. Nuntă de aur = aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie; petrecerea organizată cu acest prilej. Mai avem oleacă și apoi putem sărbători nunta noastră de aur. rebreanu, i. 177. (Învechit) Cămara nunții = camera mirilor, în prima noapte după căsătorie. Să fim nedespărțiț lă vreamea cununilor în cămara nunții ceii nepovestite. dosoftei, v. s. octombrie 48^v/9, cf. ianuarie 29^v/5. ◊ expr. (Regional) Altă nuntă = aceasta e cu totul altceva; asta-i altă mîncare de pește. Cf. Mat. dialect, i, 232. (Rar) A da (cuiva) de nuntă = a bate tare (pe cineva). Cf. zanne, p. iv, 529. ♦ fig. Zarvă, gălăgie, tămbălău; scandal. Fac eu o nuntă ș-o încurcătură, din care numai eu am să ies singură și neștiută pe-un drum cotit. sadoveanu, o. x, 271, cf. gr. s. vii, 131. ♦ (Perioadă de) împerechere a animalelor. Ieșiți pereche toate în masculi și în femini; Serbați nuntele voastre. heliade, o. i, 361. Nu numai că se bat strașnic, dar fac și un zgomot asemănător aceluia de la nunțile pisicilor domestice. stoica, vIn. 107. Culori vii de nuntă iau doi peștișori neînsemnați. c. antonescu, p. 60, cf. 37, com. din răcășdia-oravi<span class=„small-caps” style=„font-variant-caps: normal;”>ț</span>a. ◊ Haină de nuntă v. haină. Nunta urzicilor = înflorirea și maturizarea urzicilor, care, în datinile populare, are loc într-o anumită zi, după care urzicile nu mai sînt bune de mîncat; (regional) măritarea urzicilor. Sub nunta sau măritarea urzicilor se înțelege înflorirea acestora și încetarea lor de-a mai fi apoi bune de mîncat. marian, s. r. ii, 280, cf. 281. ◊ expr. (Familiar) A pleca cu nunta = (despre cîini) a se ține haită după o cățea. Cf. scl 1963, 28. 2. (Cu sens colectiv) Convoi care însoțește o nuntă (1), alai; persoanele care fac parte din acest alai, nuntașii. Nunta giucînd, eu... ieșiiu de m-am ascuns. dosoftei, v. s. octombrie 82^r/4. De cîte ori trecea o nuntă așa de tristă pe lîngă casa noastră, mamei îi curgeau din ochi lacrimi. eminescu, g. p. 39. Să făcu un rîs de mila lor în toată nunta. ispirescu, l. 40. Iar din urmă vin harapii cu nunta lor. sadoveanu, o. xiii, 886. Păreau că primesc nunți cu nuni și mirese, Descoperiți pe la porți cum ședeau. labiș, p. 41, cf. șez. xii, 171, pamfile. c. ț. 64. Porțile le deschidea Carîtele de intra, Toată nunta asemenea. păsculescu, l. p. 205. Joacă nunta de trei zile. bîrlea, c. p. 155. ◊ Fig. Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel. eminescu, o. i, 87. Și cînd să treacă un pod peste o apă mare, iată o nuntă de furnici trecea și ea tocmai atunci podul. creangă, p. 237. ◊ Expr. (Regional) A fi nuntă = (despre oameni) a fi in număr mare. cf. ciaușanu, v. 183. 3. (Regional) Datină practicată la țară de sărbătorile Crăciunului și ale Anului nou, constînd dintr-un fel de reprezentație asemănătoare cu nuntă (1); text care se rostește la această reprezentație. Obiceiurile străvechi ale tineretului de a umbla cu plugușorul ori cu capra ori cu căluțul și ursul ori cu nunta, în preajma sfîntului Vasile, porneau chiar în ziua asta. sadoveanu, o. xiii, 999, cf. șez. iii, 183. – pl.: nunți și (învechit și popular) nunte. – Și: (regional) numtă, nunță (alrm i/ii h 350) s.f. – sg. refăcut după pl. nunți. – Nunți < lat. nuptiae.

NUNTI vb. IV. 1. Tranz, intranz. și refl. recipr. (Popular) A face nuntă (1), a (se) căsători (religios); p. ext. a petrece la nuntă. Să vie în țară să nuntească feciorul Radului Vodă (cca 1662-1730). mag. ist. iii, 39/15, cf. dosoftei, v. s. octombrie 82^r/3, noiembrie 108^v/1. Mihai Vodă... au mărsu asupra Irimiii Vodă, care să află la Trotuș, nuntind, nepurtînd grijă așea în grabă să-i fie oaspe Mihai Vodă. n. costin, l. 594 cf. 435. Și boierimea a doo țări nuntiră 3 săptămîni. neculce, l. 120, cf. 69. Cnimon dănțuiaște, nunteaște, iar Teoghen umblă rătăcit. aethiopica, 7^r/4. Și de ee să nu o nuntesc? kotzebue, u. 8^v/3. Din pricina lui nu-i să nuntiți azi. pr. dram. 382. Acolo trebuie să mergem, să nuntim sau să războim. gane, n. i, 12. Patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. coșbuc, b. 22, cf. 18, id. p. i, 55, 285, marian, nu. 210. Călina ce nuntise c-un tînăr, cît un prinț, Călina, mîndra floare, întoarsă-i la părinți. păun-pincio, p. 79. Se adună din nou, de astă dată însă numai neamurile mai de aproape și se nuntesc ziua întreagă. păcală, m. r. 178. Rîvnește-a se nunti. murnu, o. 10, cf. klopștock, f. 286. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. sadoveanu, d. p. 62. L-am nuntit acum două săptămîni. stancu, r. a. i,. 82. Sîmbătă-l Logodea, Duminică-l Și nuntea, teodorescu, p. p. 616, cf. 531, 617, Mat. folk. 94, 362, mateescu, b. 97, a v 18, vi 26. ◊ Intranz. (Construit cu complement intern) Nuntă să nuntească, Legea să-mplinească. teodorescu, p. p. 652, cf. 91. Nunta, taică, ni-aș nunti, Pe tine.te-aș pomeni, graiul, i, 73. Lasă nunta să nuntească Și vin la neică afar ! păsculescu, l. p. 168, cf. 175, 178. ◊ (În context figurat) Cuconițele din Pind... s-au nuntat Ș-au toane. i. văcărescul, p. 351/15. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. goga, c. p. 84. ♦ Intranz. (Regional) A se pregăti de nuntă (1) (Drăgușeni-Pașcani). a vi 26. ♦ Intranz. (Prin nord-estul Olt.) A se tocmi prea mult, a se tîrgui. cf. MAT. DIALECT. I, 232. 2. intranz. și relf. recipr. (Rar; despre animale) A se împerechea. cf. heliade, o. i, 358. Miliardele de gîze își scîrțîiau elitrele, căutîndu-se și nuntind în ierburi. sadoveanu, m. c. 94, cf. alr ii 4 959/228. – prez. ind.: nuntesc. – Și: (învechit și regional) nunta vb. I. scl 1963, 28. – v. nuntă.

NUNȚĂ s. f. v. nuntă.