număr¹ sn [At: PSALT. HUR. 33^r/8 / V: (îrg) ~mer (Pl și: ~mere), (reg) lu~, ~mur / Pl: ~mere, (înv) ~uri, (îvr) ~ure, (reg, sm) ~i / E: ml numerus] 1 (Udp „de” sau în genitiv) Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire sau într-un tot Si: cifră, sumă, (Trs) număruș (1). 2 Cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură. 3 Valoare, exprimată în cifre, care indică o asemenea cantitate. 4 Rezultat al unei comparări a două mărimi de același fel Si: câtime, cifră, sumă, (Trs) număruș (2). 5 Valoare, exprimată în cifre, care indică un asemenea rezultat Si: sumă, cifră, câtime, (Trs) număruș (3). 6 (Îs) ~ atomic Număr (1) de ordine pe care îl poartă elementele chimice așezate în ordinea tabloului lui Mendeleev și care exprimă cantitatea de protoni din atomul respectiv. 7 (Înv; îs) ~ul cel mic Scăzător. 8 (Înv; îs) ~ul cel mare Descăzut. 9-10 (Reg; îs) Bani de ~ (Bani) numerar. 11-12 (Îljv) Fără (de) ~ (Care este) în număr atât de mare încât nu poate fi numărat. 13-14 (Pex; îal) (Care este) imens. 15 (Îla) Cu ~ Socotit. 16 (Pex; îal) Limitat. 17 (Pex; îal) Puțin numeros. 18 (Îlav) În ~ Cu socoteală. 19 (Pex; îal) Complet. 20 (Pex; îal) Exact. 21 (Îlpp) În (sau din) ~ul... Printre. 22 (Îal) Dintre. 23 (Îe) A nu (mai) avea ~ A fi peste măsură de numeros. 24 (Îla) Un ~ de... Câțiva. 25-26 (Îla) Un mare ~ de... (Foarte) mulți. 27 (Îlav) La ~ sau în ~ de... În total. 28 (Cu sensul reieșind din context) Mulțime. 29 Grup. 30 Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect. 31 Semn grafic sau grup de semne grafice care reprezintă un număr¹ (1) Si: cifră. 32 (Arg; îe) A face ~ul cinci A fura. 33 (Reg; îcs) De-a ~merele sau de-a ~meri, în ~mere Joc de copii nedefinit mai îndeaproape Si: țânțarul. 34 (Înv) Cifră care indică cronologia zilelor, a anilor, a zodiilor. 35 Număr¹ (31) utilizat pentru identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau clase de obiecte clasificate după o anumită regulă. 36 (Pex; ccr) Obiect care corespunde acestei cifre sau succesiunii de cifre. 37 Succesiune de cifre corespunzătoare unui anumit post telefonic, unui post militar etc. 38 (Pex; ccr) Post telefonic, militar etc. cu un anumit număr (37). 39 Cifră sau succesiune de cifre folosite ca indice de mărime, de calitate etc. 40 (Spc) Cifră sau succesiune de cifre care servește ca unitate de măsură pentru îmbrăcăminte, încălțăminte. 41 Cifră matricolă. 42 (Pex) Bucată de postav, placă de metal etc. pe care este însemnată această cifră și pe care elevii și unele categorii de slujbași publici le poartă la vedere pe îmbrăcăminte. 43 (Îs) ~ de pontaj Plăcuță pe care se află înscris un număr de ordine pe care muncitorii o depun la intrarea lor în fabrică, ca dovadă a prezenței la serviciu. 44 Cifră gravată pe reversul unei monede. 45 (Pgn) Revers al unei monede. 46 Parte dintr-un spectacol de varietăți, din repertoriul unui artist de circ etc. 47 (Pex) Persoană care interpretează un număr (46). 48 (Fig) Personaj bizar, original. 49 (Îlav) ~ul unu De primă calitate. 50 (Îal) Fără pereche. 51 (Îal) Excelent.

NUMĂR (pl. -mere) sn. 1 Unitate; colecțiune de unități sau de părți dintr’o unitate: ~ cu soț, fără soț; 👉 ABSTRACT I. 1, CARDINAL¹2, CONCRET2, DECIMAL I., FRACȚIONAR, ÎNTREG I. 3, ORDINAL, PRIM ¶ 2 ± Teoria numerelor, ramură a matematicilor în care se studiază proprietățile numerelor ¶ 3 Cantitate nedeterminată, mulțime: un mic ~ de cărți; un mare ~ de soldați; în ~, în cantitatea cerută, în cantitate destul de mare: deputații nu mai sînt în ~; în ~ul, printre; fără ~, nenumărat; la ~, socotindu-se cantitatea, numărul: erau vre-o 60 la ~ ¶ 4 F ~ul unu, de prima calitate, neîntrecut, strașnic: făină ~ul unu; e un bețiv ~ul unu; i-a tras vizirului o săpuneală ~ul unu (CAR.) ¶ 5 📖 Se zice de formele pe care le iau cuvintele variabile pentru a exprima unitatea sau pluralitatea ființelor sau obiectelor pe care le numesc: ~ul singular; ~ul plural ¶ 6 Număr scris sau tipărit pe ceva spre a arăta ordinea pe care o ocupă un lucru într’o colecțiune de lucruri de același fel și cu ajutorul căruia se deosebește de celelalte: ~ul unei case; ~ul paginii unei cărți; ~ul unui bilet de loterie ¶ 7 Bilet de loterie: ~ul 17.432 a cîștigat lotul cel mare ¶ 8 📝 Exemplar dintr’o revistă periodică sau dintr’o gazetă ¶ 9 📆 ~ul de aur, un ciclu de 19 ani, întrebuințat în cronologia din apus, și care corespunde întru cîtva cu „crugul lunii” ¶ 10 (BIBL.) Cartea Numerelor, a patra carte a lui Moisi, în care se cuprinde numărătoarea Israeliților după triburi [lat. numĕrus].

NUMĂR, numere, s. n. I. 1. Ceea ce reprezintă rezultatul unei comparări a două mărimi de același fel; semn grafic sau grup de semne grafice corespunzător acestui rezultat. ◊ Număr întreg = număr care este un multiplu al unității, adică se poate obține adunînd unitatea cu ea însăși de mai multe ori. Număr fracționar v. fracționar. Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Număr cu soț v. soț. Număr atomic = numărul de ordine pe care îl poartă elementele chimice așezate în ordinea tabloului lui Mendeleev și care exprimă numărul de protoni din nucleul atomului respectiv. ◊ Expr. La număr sau în număr de... = în total. Sfetnicii, nouă la număr, povesteau, și fiecare Înșira cîte-o legendă, cîte-un basm ori o-ntîmplare. COȘBUC, P. II 125. Adunîndu-se boierii, 47 la număr, Lăpușneanul se puse în capul mesii. NEGRUZZI, S. I 150. Puțini erau la număr ostașii Romîniei. ALEXANDRESCU, M. 29. Fără (de) număr = nenumărat, fără margini, nelimitat. Întreaga faună fără număr, fiica mîlului primordial, se frămînta. SADOVEANU, N. F. 74. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr. EMINESCU, O. I 97. Se zărea atunce pe umeda cîmpie... delfini fără număr. ALECSANDRI, P. I 238. ♦ (Gram.) Forma pe care o ia un cuvînt spre a arăta dacă e vorba de unul sau de mai multe exemplare din obiectul numit de cuvîntul respectiv. Atributul adjectival se acordă cu substantivul în număr și gen. IORDAN, L. R. 618. 2. Cantitate oarecare. Numărul lor se mări ocupînd întreg trotoarul. SAHIA, N. 108. Și fie-n mare sau mic număr, neputincioși sînt cei nemernici. MACEDONSKI, O. I 101. De mult bănărit ce avea, nu-i mai știa numărul! CREANGĂ, P. 67. Numărul cordonașilor și al potecașilor se urca, la 1842, la 39859 familii. BĂLCESCU, O. I 38. ◊ Expr. Cu (sau în) număr = numărat, cu socoteală, cît trebuie. Aduse toate mațele și le dete iarăși în număr. ISPIRESCU, L. 66. ♦ Mulțime. De ce uitați că-n voi e și număr și putere? EMINESCU, O. I 59. Se văzură copleșiți de numărul dușmanilor. BĂLCESCU, O. II 12. ♦ Ceată, grup. Scoate-mă din numărul celor ce merg la vînat. GORJAN, H. I 4. II. 1. (La ziare, publicații, periodice etc.) Exemplar din tirajul care poartă același număr de ordine al apariției sau al seriei din care face parte. D. Maiorescu a publicat în «Convorbiri» două critici literare, una în numărul din septembrie și alta în cel din aprilie. GHEREA, ST. CR. II 56. 2. Bucată sau parte din programul unui spectacol de estradă, al unei reprezentații de circ etc.; parte dintr-o operă (duet, arie etc.). Fiecare număr a fost executat cu o strălucită măiestrie și cu plăcere creatoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/1. Un scamator... se pregătește pentru un mare număr final. C. PETRESCU, Î. I 13. ♦ Persoană care execută o astfel de bucată sau parte de program. Copila asta, uimitor de precoce, era un număr de senzație în lumea diplomatică de la Terapia. BART, E. 39. 3. Mărime a unui obiect (în special de îmbrăcăminte și de încălțăminte). Se vedeau și pantofii femeii. Pantofi pe care Ana îi socoti cu două numere măcar mai mari ca ai ei. C. PETRESCU, C. V. 355. 4. Însemnare în cifre făcută pe un obiect, pe o clădire etc., spre a arăta locul pe care îl ocupă acestea într-un șir de obiecte, de clădiri etc. asemănătoare. Eu vă spun încă o dată că în magazia numărul 8 nu s-a ascuns nimic. DEMETRIUS, C. 17. În lada cu numărul 5 sînt mătăsuri. CAMILAR, N. I 301. ♦ (Concretizat) Obiect, clădire etc. purtînd o astfel de însemnare. Locuiește pe Calea Victoriei la numărul 20. ♦ Bilet purtînd o cifră dintr-o serie, dintr-un șir de cifre. Am o listă de lotărie. – Iar? – Un franc numărul... mai sînt numai trei numere! CARAGIALE, O. I 230. 5. (Adesea determinat prin «de telefon») Cifră sau grup de cifre corespunzînd unui anumit post receptor de telefon. Pe urmă a cerut un număr la telefon. CAMIL PETRESCU, U. N. 69. III. (În loc. adj.) Numărul unu = de prima calitate, fără pereche, strașnic, excelent. I-a tras vizirului o săpuneală numărul unu. CARAGIALE, la TDRG. – Pl. și: (învechit, m.) numeri (ALECSANDRI, S. 80).

NUMĂR ~ere n. 1) Mărime cu ajutorul căreia se efectuează diferite calcule și care se notează, de obicei, cu cifre; noțiune de cantitate. ◊ ~ natural fiecare dintre numerele întregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). ~ algebric număr însoțit de un semn (+ sau -). ~ pozitiv număr însoțit de semnul +. ~ întreg număr care conține una sau mai multe unități. ~ fracționar număr care poate fi exprimat sub formă de fracție. ~ prim număr întreg mai mare decât 1 care se împarte la el însuși și la unitate. ~ par număr care se împarte exact la 2; număr cu soț. ~ impar număr care nu se împarte exact la 2; număr fără soț. 2) Semn grafic sau grup de semne grafice folosite pentru a nota o cantitate. 3) Cantitate de elemente de același fel care fac parte dintr-o serie sau dintr-un ansamblu. ~ărul bărbaților. ◊ La ~ (sau în ~) a) în cantitate; b) în total. Cu ~ a) numărat; b) cu socoteală. Peste ~ mai mult decât trebuie să fie. Un anumit ~ o cantitate anumită. Un ~ neînsemnat (foarte) puțini. Un ~ mare (sau un mare ~) (foarte) mulți. În ~ mare în cantitate mare; (foarte) mulți. Fără (de) ~ în cantitate foarte mare; nenumărat; puzderie. A nu (mai) avea ~ a fi foarte numeros. (De) un ~ de ori (de) atâtea ori. 4) Indice cifric care servește pentru a identifica un obiect (sau o persoană), indicându-i locul într-o succesiune sau într-o serie. ~ărul biletului. ◊ ~ de ordine număr care indică locul unui obiect într-un șir. ~ărul unu a) de prima categorie; de calitatea întâi; cel mai bun în genul său; b) de primă importanță; de prim ordin; cel mai important; c) care cere o soluționare urgentă. 5) Fiecare dintre exemplarele unui ziar sau ale unei reviste, care face parte dintr-un tiraj. 6) Bucată din programul unui concert sau al unei reprezentații de circ. 7) Ansamblu de cifre cu ajutorul cărora se stabilește legătura telefonică într-un emițător și un receptor. 8) Categorie gramaticală care servește pentru exprimarea opoziției dintre un reprezentant al unei serii de obiecte și mai mulți reprezentanți ai aceleiași categorii de obiecte. ~ărul singular. ~ărul plural. /<lat. numerus

număr n. 1. unitate, colecțiune de unități, și parte din unitate: numărul două; 2. cantitate nedeterminată: un mare număr de amici; 3. Gram. formă particulară a cuvintelor după cum e vorba de unul sau mai multe obiecte: număr singular, plural; 4. număr servind a recunoaște: număr de ordine; 5. exemplar de jurnal sau revistă: urmarea în numărul viitor. [Lat. NUMERUS].

2) númăr, a -á v. tr. (lat. número, -áre, it. noverare, pv. cat. nombrar, fr. nombrer. Numerĭ, să numere). Verific pin numere cîțĭ saŭ cîte-s: a număra banĭ. Pun în număr, consider, socotesc: a număra pe cineva pintre amicĭ. Plătesc, daŭ: ĭ-am numărat 100 de francĭ. Am număru de, îs în etate de: România numără 20,000,000 de locuitorĭ, el număra 90 de anĭ. V. intr. Îs considerat, formez număr: această silabă nu numără (maĭ elegant: nu se numără, nu se socotește). – În Meh. lúmăr. În Munt. și înnúmăr.

1) númăr n., pl. númere (lat. nŭmerus, it. numero și nóvero, sard. numeru, pv. fr. cat. nombre). Unitate, raport între cantitățĭ: numere egale. Cifră, semnu care arată o unitate,o cantitate: 5 e un număr. Reuniune de maĭ multe unitățĭ saŭ cantitate indefinită: eĭ eraŭ în număr de zece, eraŭ în mare număr. Majoritate: plebea se bazează pe număr. Serie de exemplare saŭ exemplar singur distinct de altele pin cifra pe care o poartă: număru viitor al unuĭ ziar. Cifra care arată valoarea pe o monetă, scrisă (V. pajură). Gram. Formă particulară a cuvintelor după cum e vorba de unu (singular) saŭ de maĭ mulțĭ orĭ maĭ multe (plural), ca: un om străin venea, niște oamenĭ străinĭ veneaŭ. Număr rătund, fără fracțiunĭ, ca 100 față de 98 orĭ 101. Aritm. Număr abstract, concret. V. abstract, concret. Număr întreg, fără fracțiunĭ și care conține de maĭ multe orĭ unitatea. Număr fracționar, care are fracțiunĭ, ca: unu jumătate. Număr decimal, număr fracționar al căruĭ numitor e zece saŭ o putere a luĭ zece. Număr prim, număr întreg care nu e divizibil de cît pin el singur și unitate, ca 3, 5, 7, 11, 13 ș.a.; numere prima între ele, care n’aŭ alt divizor comun de cît unitatea, ca 18 și 35. Număr păreche saŭ cu soț, care se poate împărți exact pin 2, ca 4, 6, 8, 10. Număr nepăreche saŭ fără soț, care nu se poate împărți exact pin 2, ca 5, 7, 9, 11. Astr. Număr de aur, ciclu lunar de 19 anĭ. A fi în număru unora, a fi pintre eĭ. A fi în număr, a fi în mare număr saŭ în număru cerut. A face număru cincĭ (fam.), a șterpeli, a fura (cu cele cincĭ degete). – În Meh. lúmăr.

3) númăr, a -á v. tr. (lat. nómino, -áre, it. nominare, sard. l. lumerare, pv. nomnar, fr. nommer, cat. nomenar, sp. nombrar, pg. nomear. V. nume). Vechĭ azĭ. Meh. Numesc.

NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.;p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mânăncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. Tranz. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. Până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. Tranz. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. Tranz. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. 5. Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

anumăra vt vz număra

lumăr sm vz număr

lumăra v vz număra

număra² vt [At: COD. VOR. 56/23 / Pzi: număr / E: ml nominare] 1 (Îvp) A numi¹ (1). 2 (Înv) A citi.

număra¹ [At: PSALT. HUR. 17^v/6 / V: (reg) ~mera, an~, lu~ / Pzi: număr / E: ml numerare] 1 vt A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc. 2 vt A determina numărul de elemente dintr-o mulțime. 3 vt A verifica numărul unui șir de obiecte. 4 vt (Îvp; pex) A calcula. 5 vt (Îe) A (putea) ~ (ceva) pe degete (sau pe o mână) Se spune pentru a arăta că e vorba de un număr foarte mic de obiecte sau de ființe. 6 vt (Îe) A ~ (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) A ține cuiva socoteală de cât mănâncă. 7 vt (Îae) A da cuiva mâncare cu zgârcenie, cu părere de rău. 8-9 vt (Îe) (A fi) slab (sau, irn, gras) de-i numeri coastele A fi foarte slab. 10 vt (Rar; îe) A ~ pașii cuiva A supraveghea pe cineva de aproape. 11 vt (Îe) A ~ pietrele (sau pavelele) A umbla fără treabă, fără rost. 12 vt A pune numerele¹ (1) la rând în ordinea lor crescătoare sau descrescătoare. 13 vt (Fam; îe) Până numeri (la) trei Într-o clipă. 14 vt (Îvp) A da ceva cu număr, socotind. 15-16 vt (Îvp; pex) A plăti (în bani). 17 vt (Îvp) A aplica o serie de lovituri. 18 vt (Înv) A enumera. 19 vt A îngloba un număr¹ (1) de... 20-21 vt (Pex) A dispune de un (mare) număr¹ (1) de... 22 vt (Îe) A nu ~ zile multe sau (rar) a ~ puțin A mai avea puțin de trăit. 23 vt (Îae) A trăi puțin. 24 vr A fi în număr¹ (1) de... Si: a se cifra. 25 vi (Reg) A conta. 26 vi (Reg) A valora. 27 vt (Înv) A crede. 28 vt A socoti printre... 29 vt A cuprinde în numărul¹ (1). 30-31 vtr (Udp „printre”) A (se) considera în aceeași categorie cu... Si: a (se) include.

numer sn vz număr¹

numera v vz număra¹

numur sn vz număr¹

NUMĂRA (-ăr) vb. tr. 1 A socoti unitățile dintr’o cantitate, o socoti cîți inși, cîte lucruri se află într’o mulțime: ~ elevii, stelele de pe cer; ~ bani; ~ pe degete 👉 DEGET1 ¶ 2 A socoti printre alții, a pune în același număr, în același rînd cu alții: îl număra printre prietenii lui [lat. numĕrare].

NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. 1. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. ♦ Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. 1. A socoti cîte unități sînt într-o cantitate dată sau cîte persoane sînt într-un grup; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte, ai unei serii de mișcări etc. Am numărat oile și Alexa Baciul le-a însemnat la răbuș. SADOVEANU, B. 59. Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. Eu sînt tînăr încă: Pe douzeci de roze îmi număr anii mei! BOLINTINEANU, O. 4. ◊ Fig. Pînă la judecată bătaia e mai sfîntă!... Caporal, numără-i și ăstuia douăzeci și cinci. REBREANU, R. II 281. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) bucăturile (sau înghițiturile) = a-i tot spune cuiva cît mănîncă, a nu-l lăsa să mănînce liniștit, a-i ține cuiva socoteală la mîncarea pe care i-o dai. (Intranz.) A număra puțin = a dura puțin, a trăi puțin, a fi efemer. Dar păstrăvul e prea trecător și numără puțin. SADOVEANU, N. F. 139. ◊ Refl. Toți se numărau, mirîndu-se că sînt atît de mulți. C. PETRESCU, C. V. 293. ◊ Refl. pas. Toamna se numără bobocii ( = la urmă se văd roadele unei activități). ♦ (Adesea folosit absolut) A înșira numere la rînd în ordinea lor crescîndă sau descrescîndă. El numără în gîndu-i și anii îi adună. EMINESCU, O. I 98. 2. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același rînd, în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba. Tu, autor al manualului de vînătoare, n-ai socotit de cuviință a număra și turturica printre păsările de vînat. ODOBESCU, S. III 37. ◊ Refl. Dă-mi voie dar să mă număr și eu de acum pintre prietenii d-tale. ALECSANDRI, T. I 67. 3. (Cu privire la o sumă de bani) A plăti, a da. Îi număra cîte douăzeci și cinci de lei pe lună.

număr-record s. n. Număr foarte mare ◊ „Inteligența lui tactică și, mai ales, o știință a plasamentului, îl prezentau într-un număr-record de poziții de marcare.” Sp. 11 II 74 p. 3. ◊ „Japonezii au fabricat în cursul lunii septembrie a.c. un număr-record de autovehicule: 654216.” I.B. 24 X 75 p. 4. ◊ „Interesul manifestat față de viitoarele Jocuri olimpice se va materializa printr-un număr-record de telespectatori.” R.l. 7 II 77 p. 5 (din număr + record, după fr. nombre-record; DMN 1968)

număr-verde sint. s. ◊ „Spitalul a deschis o linie telefonică specială, un «număr verde», la care se poate apela gratuit.” Ev.z. 21 X 95 p. 8 (după fr. numéro vert, it. numero verde; PN 1987)

A NUMĂRA număr tranz. 1) (lucruri, ființe etc.) A socoti pe rând, unul câte unul, determinând întreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ◊ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre ființe care sunt (foarte) puține la număr. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A înșira succesiv (de regulă, în ordine crescândă). ~ de la unu până la zece. 3) A considera ca făcând parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face să figureze într-un total, într-o entitate; a include. /<lat. numerare

numărà v. 1. a înșira numere: numără până la zece; 2. a pune în număr cu alții: numărați-mă printre amicii voștri. [Lat. NUMERARE].

lúmăr, V. număr 1 și 2.

număr s. n., pl. numere; (numărul) abr. nr.; (număr natural) simb. N

număr s. n., pl. numere; (urmat de cifre, abr. nr.)

număr s. n., pl. numere; abr. nr.

număr, -mere (abreviat: nr.).

număra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. număr, 2 sg. numeri, 3 numără; conj. prez. 1 sg. să număr, 3 să numere

număra (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. numeri, 3 numără

număra vb., ind. prez. 1 sg. număr, 3 sg. și pl. numără

număr (-mere), s. n. – 1. Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire. – 2. Categorie gramaticală care se opune sg. pluralului. – 3. Cifră. – 4. Parte dintr-un spectacol. Lat. nŭmĕrus (Pușcariu 1203; Candrea-Dens., 1256; REW 5949), cf. it. numero, prov., fr., cat. nombre. – Der. număra, vb. (a enumera, a calcula etc.), care poate și el să reprezinte lat. nŭmĕrāre (Pușcariu 1204; Candrea-Dens., 1257), cf. mr. numir, megl. numir, istr. numer; numărătoare, s. f. (înv., plată în numerar; calcul; enumerare); numărător, s. n. (abac; deîmpărțit); numărătură, s. f. (înv., calcul); nenumărat, adj. (în număr infinit); numeros, adj. (mult, în cantitate mare), format după lat. numerosus; număruș, s. n. (Trans., talisman); prenumăra, vb. (a include într-un număr sau într-o cantitate; refl., a se număra printre..., a se iscăli), după germ. pränumerieren; prenumerant, s. m. (înv., abonat, semnatar), din germ. Pränumerant (Scriban). Număra, vb. refl. (Banat, a se numi), indică o confuzie curioasă cu nume. Der. neol. (din fr.): numeral, s. n.; numerar, s. n.; numerați(un)e, s. f.; numeric, adj.; numerota, vb.; numerotator, s. n.; supranumerar, adj., după fr. surnuméraire. – Alb. numër ar putea proveni din rom.

număr, fragment muzical sau instrumental (arie*, duet*, dans*, scenă) dintr-o operă*, în formă închisă, legat de rest prin pasaje de tranziție (de ex. recitativul*). Construcție tipică până la Wagner (care introduce structura durchkomponiert în care muzica urmărește neîntrerupt acțiunea scenică). N. este reluat în opera modernă de orientare neoclasică* (Cardillac de Hindemith, The Rake’s Progress de Stravinski).

NUMĂR s. n. (cf. lat. numerus): categorie gramaticală flexionară bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect. Este specific substantivelor. S-a extins prin acord la părțile de vorbire care se acomodează după substantiv (la articole, la adjective, la unele numerale și la participiile verbelor), care îl înlocuiesc (la pronume) sau cu care intră în relație de inerență (v.), de intercondiționare (la verbele predicate). ◊ ~ natural: n. existent în realitatea obiectivă, bazat pe distincția amintită mai sus. ◊ ~ singular: n. care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de obiecte, de fenomene. El include toate variantele substantivelor admise de unul din contextele tip: un băiat (un scaun, un dar, un secol, un fulger etc.), o fată (o casă, o coală, o ceață etc.), băiat (scaun, dar, secol, fulger etc.), fată (casă, coală, ceață etc. ◊ ~ plural: n. care indică două sau mai multe exemplare dintr-o categorie de ființe, de obiecte, de fenomene. El include toate variantele substantivelor admise de unul din contextele-tip: mulți băieți (mulți ochelari, mulți secoli), multe fete (multe case, multe scaune, multe daruri, multe secole, multe fulgere, multe coli etc.), băieți (ochelari, secoli), fete (case, scaune, daruri, secole, fulgere, coli etc.). ◊ ~ comun: n. reprezentat printr-o formă invariabilă, fără opoziții de desinență vizibile. El include toate variantele substantivelor admise de contextele-tip: un ochi (un arici, un tei), mulți ochi (mulți arici, mulți tei); o învățătoare (o muncitoare, o țesătoare), multe învățătoare (multe muncitoare, multe țesătoare); un nume (un codice), multe nume (multe codice). ◊ ~ dual: v. dual. ◊ ~ trial: v. trial.

NUMĂRUL MACH este raportul dintre viteza de deplasare a unei aeronave și viteza de propagare a sunetului la altitudinea la care are loc zborul în condițiile unui mediu neperturbat. Numărul Mach se exprimă prin: 1,2...5M, valoarea unui Km a vitezei de 1M=1224 Km/h. Numărul Mach local este raportul dintre viteza fluidului într-un anumit punct al domeniului în care are loc mișcarea (pe o componentă a unei aeronave) și viteza sunetului în acel punct. Numărul Mach critic este acel M al avionului la care pe o zonă oarecare de scurgere a aerului deasupra aripii se atinge viteza sunetului – M=1 -, viteza reală a avionului fiind mai mică decât M. Numărul Mach capabil este M la care aripa funcționează în regim controlat, vitezele locale fiind reduse față de viteza de zbor.

număr de aur v. secțiunea de aur.

numărul lui Fibonacci v. secțiunea de aur.

LA VALEUR N’ATTEND PAS LE NOMBRE DES ANNÉES (fr.) valoarea nu așteaptă numărul anilor – Corneille, „Le Cid”, act. II, scena 2. Calitățile, însușirile nobile se pot afirma la orice vârstă.

număr, numere s. n. contact sexual.

a face număru’ cinci expr. a fura.

a-i număra cuiva bucățelele / îmbucăturile expr. (peior. – d. gazde, în raport cu oaspeții) a fi zgârcit cu tratația oferită unui musafir.

slab de-i numeri coastele expr. uscățiv, sfrijit.

sticla de lampă numărul doi expr. (glum., înv.) țoi, cinzeacă, (păhărel cu) cinzeci de mililitri de băutură spirtoasă.

NUMĂR s. v. cifră.

NUMĂR s. 1. (MAT.) număr fracționar = număr rațional; număr rațional = număr fracționar; număr zecimal = fracție zecimală. 2. cifră, sumă, total. (Un ~ record de exemplare vândute.) 3. sumă, (înv.) cislă. (~ul total al vitelor.) 4. cantitate. (În ~ mare.) 5. v. seamă. 6. mărime, măsură. (Ce ~ ai la pantof?) 7. v. mulțime.

număr s. v. CIFRĂ.

NUMĂR s. 1. (MAT.) număr fracționar = număr rațional; număr rațional = număr fracționar; număr zecimal = fracție zecimală. 2. cifră, sumă, total. (Un ~ record de exemplare vîndute.) 3. sumă, (înv.) cislă. (~ total al vitelor.) 4. cantitate. (În ~ mare.) 5. seamă, serie, sumă. (A ridicat un ~ de probleme.) 6. mărime, măsură. (Ce ~ ai la pantof?) 7. mulțime. (Copleșit de ~ dușmanilor.)

NUMĂRA vb. v. achita, aprecia, boteza, calcula, chema, chibzui, considera, crede, denumi, enumera, găsi, gândi, intitula, înșira, înșirui, judeca, lichida, numi, onora, opina, plăti, porecli, socoti, spune, supranumi.

NUMĂRA vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ până la 10.) 2. v. cifra. 3. v. conține. 4. v. afla. 5. v. achita.

NUMĂRA vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ pînă la 10.) 2. a se cifra. (Se ~ cu zecile cei care...) 3. a conține, a cuprinde, a include, a se îngloba. (~ într-însa mai multe elemente.) 4. a se afla, a fi, a figura, a se găsi. (Se ~ printre invitați.)

număra vb. v. ACHITA. APRECIA. BOTEZA. CALCULA. CHEMA. CHIBZUI. CONSIDERA. CREDE. DENUMI. ENUMERA. GĂSI. GÎNDI. INTITULA. ÎNȘIRA. ÎNȘIRUI. JUDECA. LICHIDA. NUMI. ONORA. OPINA. PLĂTI. PORECLI. SOCOTI. SPUNE. SUPRANUMI.

Donec eris felix, multos numerabis amicos (lat. „Atîta vreme cît vei fi fericit, vei număra mulți amici”) – E un vers celebru din Ovidiu (Tristiile – I, 1, 39). Poetul, surghiunit de către împăratul roman Augustus, a ajuns la Tomis (Constanța de azi). Cînd s-a văzut părăsit de prieteni a făcut îndurerat reflecția de mai sus, care se citează de obicei împreună cu versul următor: Tempora si fuerint nubila, solus eris (Dar dacă cerul se acoperă de nori, vei rămîne singur). Prin cuvintele lui Ovidiu putem ilustra soarta unui om părăsit la nenorocire de toți cei care mișunau în jurul lui, atunci cînd el era bogat, glorios și puternic. LIT.

La valeur n’attend pas le nombre des années (fr. „Valoarea nu așteaptă numărul anilor”) – vers cunoscut al lui Corneille din tragedia Cidul. În actul II, scena a doua, în discuția cu contele care-l consideră „copil trufaș”, Don Rodriguez (Cidul) răspunde: „Je suis jeune, il est vrai; mais aux âmes bien nées La valeur nattend pas le nombre des années.” (sau, în tălmăcirea lui Șt. O. Iosif): „E-adevărat, sînt tînăr, dar pentr-un suflet mare Valoarea nu așteaptă ca vîrsta s-o măsoare.” De obicei se citează numai al doilea vers (în original sau în traducere). LIT.

Numero deus impari gaudet (lat. „Zeilor le plac numerele neperechi”) – versul 76 din Egloga a VIII-a a lui Vergiliu. Într-adevăr, numerele 3, 7, 9, 13 se bucurau în antichitate de o deosebită trecere, de unde superstiția că aceste cifre ar avea o putere magică. Și fiindcă le plăceau numerele neperechi, zeii au hotărit ca Parcele să fie trei, Grațiile – trei, minunile lumii să fie șapte, șapte – cerurile, nouă – muzele și pînă și ... păcatele – tot șapte! Pitagora considera nemuritoare numerele impare, fiindcă ele nu se puteau împărți în două părți egale de unități. Chiar și medicina antică, în frunte cu Hipocrat, părintele ei (sec. V î.e.n.), a atribuit numerelor neperechi o anumită putere enigmatică: copilul se naște la 9 luni (sau la 7), a șaptea zi ar fi decisivă pentru bolnavii contagioși sau operați etc. În sistemul lui Pitagora, numărul 7 era de altfel denumit „numărul medical” sau „climacteric”. Observația lui Vergiliu se poate aplica poeților noștri cărora, ca și zeilor din Olimp, le plăceau numerele neperechi: Eminescu (Pe lîngă plopii fără soț), Coșbuc (Trei Doamne, și toți trei), Minulescu (În orașul unde plouă de trei ori pe săptămînă, Romanța celor trei galere, Romanța celor trei romanțe, În orașul cu trei sute de biserici etc.), Topîrceanu („Trei versuri mici/ Din trei volume/ Pe care trei poeți de-odată/ În trei orașe le-au cîntat…”), Romanța automobilului etc.

NUMĂRA vb. (Ban.) A citi. Numĕr. Numero. Lego. AC, 356. Etimologie: lat. nominare. Vezi și numărător.

anumăra, anumăr, v.t. A socoti, a număra: „Anumără și tu și vezi dac-am făcut bine socoteala” (Crâncău, 2013). – Din a- (protetic) + număra.

anumăra, anumăr, vb. tranz. – A socoti, a număra: „Anumără și tu și vezi dac-am făcut bine socoteala” (Crâncău, 2013; Tăuții Măgherăuș). – Din a protetic + număra (< lat. numerare „a număra, a socoti”).

NUMĂR² s. n. v. nume.

NUMĂR¹ s. n. I. 1. (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire sau într-un tot; rezultatul unei comparări a două mărimi de același fel; măsură (I 2), cantitate, valoare (exprimată în cifre); sumă, cifră, cîtime; (regional) număruș (1). Spune-mi, Doamne, cumplitul mieu și numărul dzilelor mele. PSALT. HUR. 33^r/8. Spure-mi, Doamne, măsura (numărul HD) zilelor meale cîte-s. PSALT. 74. Înțelepciunii lui nu e măsură (numărul HD). ib. 303. Mii de oameni vînă, cît nu iaste puteare numărului să-i iai seama, CORESI, EV. 333, cf. 359. Dzeastrele, ce să cade să dea cela... stă pre giudeț să răspundză, ce să dzice numărul și cit va fi dzeastrea, mult, au puțin. PRAV. 204, cf. ANON. CAR. De s-ar fi vrut săvîrși muncile iadului, la o sută de mii de ani sau ori în ce număr mai mult ai putea socoti, pre adevăr iadul ar fi o nimica (a. 1700). GCR I, 338/20. Toate supărările cîte am suferit noi acolo sînt întru un număr așe de mari (cca. 1750-1780). id. ib. II, 82/36. Numărul este o adunătură de unime ori de lucruri adunate, AMFILOHIE, E. 5, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. Numărul versurilor ce compun o strofă nu poate să fie mai mic de patru, nici mai mare de zece. HELIADE, O. II, 170. Numărul copiilor, în analoghie cu acii în vîrstă și cu bătrînii, din norocire să află peste toate proporțiile seau analoghiile cunoscute în statistică, AR (1830), 11/29. Numărul celor ce mor de ciumă crește cu ivirea primăverii, CR (1833), 63²/45. Numărul școlarilor ce au urmat pe anul acesta în școalele publice să suie pînă [la] 2900. ib. (1834), 911/27. Lucrările comitetului nu vor fi valabile de nu vor fi subscrise de trei din membrii lui, ...adunați în acest număr. ap. GHICA, a. 799. Niciodată astă lună... Mai mult număr de cadavre de atunci n-a luminat, ALEXANDRESCU, m. 22. Părțile ce alcătuiesc ghemul cerebral cuprind, în număr imens, urme de ale excitațiilor primite anterior de capetele nervilor, CONTA, O. C. 54. Boierul acela de mult bănărit ce avea, nu-i mai știa numărul. CREANGĂ, p. 67. Fie-n mare sau mic număr, / neputincioși sînt cei nemernici, MACEDONSKI, O. I, 101. Una sau mai multe unități... la un loc, formează... un număr, CLIMBESCU, a. 5, cf. 68. Consiliul de familie se va compune cel puțin de cinci rude... iar cînd despre partea unuia din părinți nu ar fi rudenii ca să se poată îndeplini acest număr, lipsa să se îndeplinească cu rude de partea celuilalt părinte, HAMANGIU, C. C. 93. Numărul lor se mări ocupînd întreg trotuarul. SAHIA, n. 108. Peste 5 la sută din numărul țăranilor lucrează în păduri, YGREC, m. n., 151. Prin marele număr al neologismelor... limba lui Odobescu dobîndește un anumit caracter artificial, VIANU, m. 181. Numărul mereu crescînd al spectatorilor... [dovedește] interesul viu cu care publicul nostru nou urmărește creația teatrală, CONTEMP. 1953, nr. 363, 1/2. Numărul zilelor de îngheț în această lună este foarte mic. AGROTEHNICA, I, 269. Concentrația molară a apei este egală cu numărul de molecule-gram de apă într-un litru de apă. CHIM. AN. CALIT. 42. Ne trebuiesc date precise. Numărul de vagoane, de unde pleacă și unde ajung, BARBU, Ș. n. 68. Funcționalitatea mobilei diferă după numărul membrilor unei familii și după preocupările lor. CONTEMP. 1962, nr. 806, 2/1. Lupul din număr mănîncă (= de omul necinstit este greu să te aperi), ZANNE, P. I, 524. ◊ (Învechit) Numărul cel mic = scăzătorul. AMFILOHIE, E. 22. (Învechit) Numărul cel mare = descăzutul. id. ib. (Regional) Bani de număr = (bani) numerar. cf. ALR II 3 631/219. ◊ (Precedat de „la”, „pe”, învechit, „de”, „cu”, folosit ca complement de relație după un numeral sau un adverb ori un adjectiv de cantitate) Strînseră-se la împăratul bărbați aleși... ca la 55 cu numărul (a. 1648). GCR I, 133/6. Turci să fie perit 120000 pe număr, NECULCE, L. 250. Au văzut de față moartea fiilor săi, carii era cinci cu numărul, ȘINCAI, HR. I, 121/3. Începătoarele lucrări cele mai alese ale minții sînt patru cu numărul (a. 1826). GCR I, 253/18. Optsprezece la număr, DRĂGHICI, R. 121/3. Adunîndu-se boierii, 47 la număr, Lăpușneanul se puse în capul mesii. NEGRUZZI, S. I, 150. Puțini erau la număr ostașii României, ALEXANDRESCU, O. I, 82. Noi, școlarii, care eram peste patruzeci la număr, ne-am împrăștiat pe la casele noastre, CREANGĂ, O. 253. Sînt trei la număr. F (1906), 21. ◊ loc. adj. și (rar) adv. Fără (de) număr = nenumărat (2); p. ext. imens. Cad... ca picăturile fără de număr, nevoi și năpăști. CORESI, EV. 234. Ai venit să mîntuiești ruda noastră derept mila ceaia fără de număr. id. ib. 441, cf. 395. Și zise Arhanghel: pasă spre sfîntă de vezi unde să muncescu făr de număru năroade păcătoși (a. 1580). cuv. D. BĂTR. II, 342/3. Păcatele mele cele fără de număr le piiarde (cca 1633). GCR I, 80/20. Și după moarte ciudese fără de număr au făcut, VARLAAM, C. 396. Cu oaste fără număr... venise, URECHE, L. 95. Au intrat cu săbiile în dînșii și... turcii fără număr au perit. IST. Ț. R. 60. Au strîns păgînul oști fără număr, pă apă și pă uscat. R. POPESCU, CM I, 251. Voi să arăt cu ce groază își vede judecata bătrînului păcatele sale cele trecute și fără număr, HELIADE, O. II, 16. Oștiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez. ALEXANDRESCU, m. 14. Șerpoind prin apă, pluteau și s-alungau... Delfini fără număr, ALECSANDRI, P. I, 238. Sărutări fără de număr El îi soarbe de pe gură. EMINESCU, O. I, 104. Doar aceia-s chiar Novacii, Căpitani vestiți în țară: Oastea mea fără de număr N-ar putea să-i scoat-afară! IOSIF, v. 81. Dorm tristele galere... Furtunile fără de număr Le-au înecat răzbunătoare. MINULESCU, v. 31. Ei văzură cum coboară Pe cărări de plai ciobanii, Cînd pe soare, cînd pe ploaie, Vreme multă, fără număr. TOPÎRCEANU, B. 22. Am dus atîți răniți căzuți, în spate! Fără număr! D. BOTEZ, f. S. 15. Taina celor taine fără număr Înnădite și încrucișate Între creștet, inimă și umăr. ARGHEZI, f. 44. Avusese neveste fără număr. PAS, Z. I, 101. (Legat de adjectivul „mult” prin prepoziția „de” sau, învechit, urmînd direct după acesta, exprimă ideea de superlativ) Să ia sama tătarilor, pre care i-au prins vii... după ce au aflat mulțime de dînșii fără număr de mult (a. 1710). GCR I, 362/24. Au luat avuție multă fără număr. IST. Ț. R. 91. Înțelegînd ei că doi sau trei negoțitori s-au înturnat de acolo bogați, nu socotesc că alții mulți fără număr au pierit întru același drum. MAIOR, P. 4. Cu număr = numărat², socotit; p. ext. limitat; puțin numeros. E măsurată viața mea, puși sînt aii miei cu număr (a. 1633). GCR I, 82/18. Dzîlele cu număr mi-s la tine-n palmă (a. 1673). id. ib. 211/29. Den ceale ce-s cu număr nu se cade să ascunză cineva, BIBLIA (1688), [prefață] 4/29. ◊ loc. adv. În număr = socotit după număr¹ (I 1), cu socoteală; p. ext. complet, exact. De a luat vite în număr a le da înapoi [trebuie]. PRAVILA (1814), 58. Aduse toate mațele și le dete iarăși în număr, ISPIRESCU, L. 66. ◊ loc. prep. În (sau din) numărul... = printre, dintre... Iuda... era den numărul celor doisprăzece. n. TEST. (1648), 99²/3. Acesta au fost din numărul celor 70 de ucenici, ib. 173^v/18. Cel de bun neam de va trăi fără vreo dregătorie, nu să cade să se puie în numărul celor vii (a. 1713). GCR II, 7/24. Scoate-mă din numărul celor ce merg la vînat. GORJAN, H. I, 4/20. Face parte din numărul celor fericiți, LM. ◊ expr. A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros. Marea mare e și e largă, acie godine cîte nu au număru. PSALT. HUR. 87^r/19. Venriră lăcuste și omide cîte nu avea număr. id. 89^v/2. Pe cîți mișăi au miluit și săraci, și ăți au scos din robie, zic, că aceia n-au număr. ANON. CANTAC., CM I, 91. Lucruri ca aceste n-avea număr (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 198/8. Faclele nu mai aveau număr, BĂLCESCU, m. v. 395. Un număr de... = cîțiva. Grigore Matei Ghica..., fu de asemenea domn un număr de ani. n. a. BOGDAN, C. m. 158. După un număr de ani [casele] n-au mai putut rezista, BOGZA, C. O. 241. Spații An, ale căror curbe autoparalele sînt definite... de un număr de ecuații lineare, VRĂNCEANU, G. D. II, 5. (Pleonastic; precedînd un numeral) Un număr de 48 de unități școlare... își desfășoară activitatea în limba maghiară, SCÎNTEIA, 1968, nr. 7 881. Un număr mare de... sau un mare număr de... (sau, rar, din...) = (foarte) mulți. Un mare număr din popoarele vechi și noi au executat aceeași metaforă, VIANU, m. 17. Nu se poate găsi un singur portaltoi universal... de aceea, prunul se altoiește pe un număr mare de portaltoi. BORDEIANU, P. 34. În industria regiunii Hunedoara lucrează un mare număr de tineri, SCÎNTEIA, 1962, nr. 5 407. ♦ (Cu sensul reieșind din context) Mulțime (1). Colonii romani... se văzură copleșiți de numărul dușmanilor, BĂLCESCU, m. v. 7. Plecasem... cu gînd de a merge să vizitez Brusa... vestită prin numărul minaretelor. ALECSANDRI, O. P. 281. De ce uitați că-n voi e număr și putere? Cînd vreți, puteți prea lesne pămîntul să-mpărțiți. EMINESCU, O. I, 59. Se întrecuse cu numărul paharelor, C. PETRESCU, Î. II, 144. Fabricanții de hîrtie ca și tipografii nu vor avea niciodată să se plîngă de numărul scriitorilor, ARGHEZI, T. C. 42. 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect. Număruri sînt trei: de unul, de doi... și de mulțime. ST. LEX. 235, cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. De obicei limba deosebește cele două numere ale unui cuvînt. IORDAN, G. 16. Numărul joacă un rol important în limbă, PUȘCARIU, L. R. I, 148. Forma dialectală a articolului posesiv „a” pentru toate genurile și genurile și numerele este înlocuită cu forma literară, VIANU, m. 144. 3. Semn grafic sau grup de semne grafice care reprezintă un număr¹ (I 1); cifră. Acel înțelept de la Solunt a dovedit că în numele lui Mehmet se cuprinde numărul lui Antihrist... Numărul lui este 666. SADOVEANU, O. XIII, 473. ◊ expr. (Argou) A face numărul cinci = a fura. cf. ZANNE, P. v, 171, IORDAN, L. R. a. 496. 4. (Regional; În construcțiile) De-a numerele sau d-a numeri, în numere = numele unui joc de copii; țintarul. cf. ALR II 4 346/172, 192, 284, 314, 514. II. 1. (Învechit) Cifră care indică cronologia zilelor, a anilor, a zodiilor. De va tuna în numărul vițelului, în Țarigrad va fi bucurie, PARACLIS (1639), 254. De va tuna în numărul racului atunce un om mare va muri. ib. 255. Începătura aceștii luni a lui septevrie iaste începătura numărului anului, VAARLAM, C. 354, cf. COD. PUȘC. 84. Dă va tuna în număr berbecelui dăspre răsărit, va fi robie și peire multă (a. 1799). GCR II, 164/24, cf. 165/4. Cînd se va cutremura pămîntul în numărul berbecelui, a cetit dascalul Pamfil în gromovnicul lui, va fi vrajbă și tăiere între împărați. SADOVEANU, O. XIII, 455. 2. Număr¹ (I 3) utilizat pentru identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau clase de obiecte clasificată după o anumită regulă. În toate capetele toate, soroacele le-am pus cu număr carele să cheamă sloveneaște stih. n. TEST. (1648), [prefață] 5^v/9. În sala pentru petreceri... [căutînd] numerii scaunelor. AGIRBICEANU, L. T. 116. În lada cu numărul 5 sînt mătăsuri, CAMILAR, n. I, 301. Eu vă spun încă o dată că în magazia numărul 8 nu s-a ascuns nimic. DEMETRIUS, C. 17. Ionul de cesiu este ionul elementului cu cea mai mare greutate atomică și cu cel mai mare număr de ordine din grupă. CHIM. AN. CALIT. 108. ♦ Succesiune de cifre corespunzătoare unui anumit post telefonic, unui post militar etc.; p. ext. postul respectiv. Pe urmă a cerut un număr de telefon. CAMIL PETRESCU, U. n. 69. Sentinelele... anunțau că la numerele unde se aflau e bine. SADOVEANU, m. C. 58. ♦ Cifră sau succesiune de cifre folosite ca indice de mărime, de calitate etc.; spec. cifră sau succesiune de cifre care servește ca unitate de măsură pentru încălțăminte, îmbrăcăminte. Se vedeau și pantofii... pe care Ana îi socoti cu două numere măcar mai mari ca ai ei. C. PETRESCU, C. v. 355. Fusesem foarte bine primiți de un domn impunător, gras, roș, tuns numărul zero. BRĂESCU, O. a. II, 124. [Un picior] de lemn aidoma ca al tatei. Cred că este același număr, SAHIA, n. 21. Alicele se înseamnă cu numere după mărimea lor. STOICA, VÎN. 39. ◊ expr. Numărul unu v. unu. ♦ Cifră matricolă; p. ext. bucată de postav, placă de metal etc. pe care este însemnată această cifră sau succesiune de cifre și pe care elevii și unele categorii de slujbași publici le poartă vizibil pe îmbrăcăminte. Dacă vezi o elevă de-a noastră, ia-i numărul, SEBASTIAN, T. 222, cf. 208. ◊ Număr de pontaj = plăcuță (metalică) pe care se află înscris un număr de ordine și pe care muncitorii o depun la intrarea lor în fabrică, ca dovadă a prezenței la serviciu. DM 641. 3. Cifră gravată pe reversul unei monede; p. gener. reversul unei monede. Într-un colț se auzi sunînd un ban, s-a început „orleancau, un feliu de joc în ”pajură ori număr„, CONTEMPORANUL, III, 571. Există un joc al pruncilor, care constă întru aceea că aruncînd unul dintre dînșii o monedă în sus, ceilalți trebuie să ghicească: cu care parte e în sus și cu care în jos, cu număr sau cu pajură? MARIAN, O. I, 145. 4. Fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din același tiraj sau serie. Cu numărul trecut am dat afară planul și înștiințarea pentru Curierul rumânesc pe anul viitor, CR (1829), 2972/20, cf. 4272/10. Vezi trecutul număr al gazetei, AR (1839), 62/31. În numerile trecute din ianuarie, BĂLCESCU, ap. GHICA, a. 490. În unul din numerii săi, Curierul a publicat ”Ghioaga lui Briar„. ALECSANDRI, S. 80, cf. 98. Primele două numere, numerele de reco-mandație ale unei reviste, MAIORESCU, cr. II, 34. D. Maiorescu a publicat în ”Convorbiri„ două critici literare, una în numărul din septembrie și alta în cel din aprilie, GHEREA, ST. cr. II, 56. Numărul acesta [de revistă] se trimite tuturor abonaților noștri, F (1906), 12. Mă duc la gazetă... Trebuie să pregătim numărul 26, care apare sîmbătă. CAMIL PETRESCU, O. III, 209. Numărul trei din ”a. B. C. ...Z agrar modern„ n-a mai apărut, GALAN, B. II, 94. Ultimul număr al revistei ”Luceafărul". GL 1962, nr. 419, 2/3. 5. Parte, bucată dintr-un spectacol de varietăți, din repertoriul unui artist de circ etc.; p. ext. persoană care interpretează această parte. Părea un scamator care... se pregătește pentru un număr final. C. PETRESCU, Î. I, 13. Am uimit asistența... făcînd roata gigantică, număr senzațional care ilustra educația sportivă a școalei. BRĂESCU, O. a. II, 119. Fiecare număr a fost executat cu o strălucită măiestrie și cu plăcere creatoare. CONTEMP. 1954, nr. 379, 1/1. ♦ fig. Personaj bizar, original. Copila asta uimitor de precoce, era un număr de senzație în lumea diplomatică de la Terapia, BART, E. 39. – pl.: numere și (învechit) număruri, (învechit, rar) numărure (BV I, 191), (regional, m.) numeri. – Și: (învechit și regional) numer (pl. și numere, ALR II 2 360/29), (regional) numur (ȘEZ. v, 114, ALR II 2 360/365, 605), lumăr (ALR II 2 360/872, 886, 928, 2 363/886) s. n. - lat. numerus.

NUMĂRA² vb. I. tranz. 1. (Învechit și regional) A numi¹ (1), a chema. Singură poate să numere într-o clipală tot pre aceiași și priiateni și vrăjmași, AETHIOPICA, 77, cf. CDDE. ◊ refl. Suspinurile-nfocate hrana ei să număra, Lacrămile băutură și alt de prisos era. PANN, E. IV, 44/14, cf. ALR II/836. 2. (Învechit) A citi. De aci numără (cetind n. TEST. 1648, BIBLIA 1688) ghiemonu cartea. COD. VOR. 56/23, cf. ANON. CAR. - prez. ind.: număr. - lat. nominare. cf. număra¹.

NUMĂRA¹ vb. I. T r a n z. 1. A considera una câte una unitățile dintr-un șir sau dintr-un tot, numindu-le cu numere la rând, începând cu unu; a socoti câte unități sunt într-un tot, a face numărătoarea (1) a...; p. ext. (învechit și popular) a calcula, a socoti. Numărară toate coastele mele. PSALT. HUR. 17^v/6, cf. PSALT. 37. 7 săptămîni număra iudeii și acest praznic făcea, CORESI, EV. 190. Cugetul tău numără carnetele, id. ib. 327. Caută în ceriu și numără stealele; poți-le număra, și zice lui: așa va fi sămînța ta. PALIA (1581), 57/1. Mulți bogați... cînd le aduc săracii bani, ei [î]i numără de doao și de ire[i] ori (a. 1642). GCR I, 95/13. Număra galbenii. Și află 300 tocma. VAARLAM, C. 388. Vor număra zeace zile, de cînd au luat-o. PRAV. 191, cf. 133. Iară perii capului vostru încă-s numărați toți. n. TEST. (1648), 13^v/II. Stravon... numai pre ostașii vremii aceia care era asupra vrăjmașilor țărăi îi numără, BIBLIA (1688), [prefață] 8/30, cf. ANON. CAR. Număi în bătaie, cîți au căzut numărîndu-i, s-au aflat 580 000. C. CANTACUZINO, CM I, 27, cf. LEX. MARS. 202, 231. Ți-am trimis doi saci de mac să-l numeri, ALEXANDRIA (1784), 48/2. Noi nu numărăm ceasurile, fără numai după ce le-am pierdut. MARCOVICI, C. 10/5. Lunile... le număra pe degitile mînilor. DRĂGHICI, R. 55/10. Pe douăzeci de rose îmi număr anii mei, BILINTINEANU, O. 4. Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile ei numeri, EMINESCU, O. I, 82. Încete clipe numărînd. COȘBUC, P. I, 282, cf. ISPIRESCU, L. 66. O măsura cu ochii în tăcere ținînd-o de mînă ca să-i poată număra bătăile pulsului, (1906), 1. Tot mai aprinse sărutări își dau, / N-aveau răgaz să cugete la ele, / Nici vreme să le numere n-aveau. CERNA, p. 26. [După secerat] numără jitarii (adică snopii care se cuvin paznicilor), PAMFILE, a. R. 140. Străchinile nouă,... numărate pe căciuli, stăteau fiecare alăturea cu cîte o lingură albă de lemn. HOGAȘ, DR. I, 47. Am numărat oile și Alexa Baciul le-a însemnat la răbuș, SADOVEANU, B. 59. Numărînd în gînd / Cadența picăturilor de ploaie, MINULESCU, v. 136. Numărînd pe nume, fabuliștii nu-s / Decît cinci sau șase. ARGHEZI, S. P. 12. Își număra pașii, STANCU, R. a. III, 113. Mălin îi număra cu voce tare din doi în doi. GALAN, Z. R. 91. După ce numără banii, cu migală și cu un fel de teamă, Gherasim îi puse înapoi, în pungă, TUDORAN, P. 169. Mulgea vaca, număra puii, căuta găinile de ou. T. POPOVICI, SE. 45. Stau pe capul meu. îmi numără hîrtiile. Pînă la urmă tot îi păcălesc eu. BARBU, Ș. n. 91; Atunci te voi lua, / Cînd voi două-ți număra / Frunzele de pe doi nuci, / Penele de pe doi cuci. JARNIK-BÎRSEANU, D. 270. ◊ Lupul mănîncă și (din) oile numărate (= de omul necinstit nu te poți apăra niciodată suficient). cf. ZANNE, P. I, 524. Cine numără foile nu mai mănîncă plăcintă (= cine se gândește prea mult la greutățile legate de un proiect, nu-l mai întreprinde). cf. id. ib. IV, 88, cf. 89. Banii îi găsești în drum și tot trebuie să-i numeri, id. ib. v, 48, cf. 472. Cine-ș numără banii adesă, nu sărăcești (a. 1779). GCR II, 121/18. ♦ refl. pas. Firele se numeră [și] se fac jerbe, ALR I 1276/540. Cînd s-o lumăra firele aștea în lung și-n lat, atunci copilu mieu să fie dăochiat. ALR II/I MN 64, 4226/886. Toamna se numără bobocii (= rezultatele unei munci nu pot fi judecate decât la sfârșit). cf. ZANNE, P. I, 82. ♦ refl. recipr. Toți se numărau, mirîndu-se că sînt atît de mulți. C. PETRESCU, C. v. 293. ◊ expr. A (putea) număra (ceva) pe degete (sau pe o mînă), se spune pentru a arăta că este vorba de un număr (foarte) mic de obiecte sau de ființe. [Piese originale] sînt așa de puține că le-am putea număra pe degete, CARAGIALE, O. v, 247, cf. ZANNE, P. II, 109. A număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă; a da cuiva mâncarea cu zgârcenie, cu părere de rău. cf. ZANNE, P. III, 498. Slab (sau, ironic, gras) de-i numeri coastele = foarte slab. Iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal grebănos, dupuros și slab de-i numărai coastele, CREANGĂ, P. 194, cf. 286, ZANNE, P. II, 91. (Rar) A număra pașii cuiva = a supraveghea pe cineva de aproape, a ține socoteală de toate mișcările cuiva. Prințipiasă... / Suspinul tău îl ascultă și pașii ți-au numărat. BELDIMAN, O. 75/17. A număra pietrele (sau pavelele) = a umbla fără treabă, fără rost. cf. NEGRUZZI, S. I, 320, ZANNE, P. I, 254, 160, VI, 99, DR. IV, 176, DM. ∧ A spune numerele¹ (la rând) în ordinea lor crescândă sau descrescândă. Numărătoriul iaste cu care numire a lucrure numărăm, cumu e: unul, doi, trei și alte. ST. LEX. 223. ♦ absol. Începînd de la unul numărăm pînă la zeace. ȘINCAI, L. 3. Îș bat mîinile unu cu altu și lumără. ALR II 4 338/876. ♦ expr. (absol.; familiar) Pînă numeri (la) trei = într-o clipă. Nu poți să-l dregi? Ba bine că nu. Pînă numeri trei e gata. SEBASTIAN, T. 53. 2. (Învechit și popular) A da cu număr¹, socotind; a plăti, a achita. Să socotească giudețul tot venitul ce va fi fost, dentr-acea ocină, deci jumătate den tot să numere și să facă să fie capete, să se iușureaze den datorie, PRAV. 5. Numărînd în mînile credincioșilor slugilor sale talantul cel de trebuință, BIBLIA (1688), [prefață] 3/10. Amar de gazda aceea, bani de n-ar fi numărat. BELDIMAN, E. 114/3. Să înștiințează toți răvnitorii... să binevoiască a număra bani la locurile arătate, CR (1830), 334²/16. Baron Sina... va număra la asemene întreprindere pănla 3 milioane fiorini argint, AR (1837), 781/6. Arghir tremura de frică / Și nu ascundea nimică, / Ci să ruga de iertare / Numărîndu-i tot ce are. BĂRAC, a. 36/6. își ia dobînda la niște bani pe care nu mi i-a numărat încă. DELAVRANCEA, O. II, 355. li număra cîte douăzeci și cinci de lei pe lună. CIAUȘANU, R. SCUT. 13. Tu ceri să-ți numere toate / Și el dator te mai socoate, se spune despre omul gâlcevitor și de rea-credință. ZANNE, P. v, 257. ♦ refl. pas. S-au notat apoi cîte 200 fl. școalelor de fete înființate la Blaj și la Sibiu, care s-au și numărat într-o serie de ani. BARIȚIU, P. a. III, 143. ** A administra, a aplica (o serie de lovituri). (refl. pas.) Vînzătorul prins cu oca mică era întins în mijlocul stradei, și în fața dughenei lui i se număra regulamentar pînă la douăzeci și cinci de lovituri. n. a. BOGDAN, C. m. 183. 3. (Învechit) A înșira, a enumera. Acele păcate mari ce vătămasă pre Dumnezău svinta scriptură le numără: întîi, urîciunea... n. COSTIN, L. 58. Au doară socotești, creștine, că toate aceastea care acum le numărai, la ceasul cel de pre urmă lesne se pot împlini? MAIOR, P. 61. 4. A reuni, a îngloba un anumit număr¹ (II) de..., a se compune dintr-un anumit număr¹ de...; p. ext. a avea, a dispune de un (mare) număr¹ de... Au năvălit asupra cetei lui gen. Sachen, carile nu număra atunci mai mult de 3 000 ostași, AR (1831), 791/42. Plînă vei fi fericit număra-vei amici o mulțime. EMINESCU, O. IV, 382. Săhăstria număra vreo șase viețuitoare de soiul arătat mai sus. HOGAȘ, DR. I, 25. Crescătoria de porci peste care Mihai era sămădău număra la patru mii de capete. T. POPOVICI, SE. 19. ◊ Cine nu prețuiește filerul nu va număra florinul (= din economii mici se realizează lucruri mari). cf. ZANNE, P. v, 290. ♦ expr. A nu număra zile multe sau (rar) a număra puțin = a mai avea puțin de trăit; a trăi puțin. Arta [doctorului]... e neputincioasă: zile multe n-ai să numeri! MACEDONSKI, O. I, 241. Dar păstrăvul e prea trecător și numără puțin; de asemenea noi păstrăvarii sîntem trecători și legați de timp scurt, SADOVEANU, v. f. 111. ♦ refl. 1. A fi în număr¹ (II) de..., a se cifra la... Se numără în tot trupul omului 260 de oase. CALENDARIU (1814), 105/2. Se numără cu zecile și sutele acei actori, regizori, autori de scenarii cinematografice. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. ♦ intranz. (Regional) A conta, a valora, a prețui. Așadar eu nu număr nimic în casa asta? AGÎRBICEANU, L. T. 380. 5. (Învechit) A socoti, a crede. De la singur Dumnezeu au numărat că este izbînda. URECHE, LET. I, 127/44. ◊ refl. 1. Se numără de neam mare / Dară cinste de catîr are, se spune când purtarea cuiva nu se potrivește cu pretențiile lui. cf. ZANNE, P. IV, 486. 6. A pune, a socoti printre..., a cuprinde în numărul¹ (I 1)...; a considera în aceeași categorie cu... De care pod mulți istoriesc și mulți între alte minuni ce să vedea alet lumii îl numără, C. CANTACUZINO, CM I, 15. Te păzești să nu superi / P-altul între proști să-l numeri. PANN, H. 28/2. N-ai socotit de cuviință a număra și turturica printre păsările de vînat. ODOBESCU, S. III, 37. Tăietorii de stuf din Deltă, numărați printre plugarii și pescarii locurilor de o statistică nu prea veche, CONTEMP. 1962, nr. 796, 2/2. ♦ refl. 1. A face parte din sau a intra în numărul¹ (II)..., în categoria..., a se socoti printre..., a se pune sau a se găsi în rândul... Nu mă voiu număra cu aleși[i] lor. PSALT. HUR. 119^r/26. Pătru... derept ce că se lepădase, dereptu aceea nu se număra el cu ucenicii, CORESI, EV. 140. În mijlocul celor fără de lege se numără, ca să te ducă pre tine să viețuiești în mijlocul luminaților îngeri (a. 1642). GCR I, 102/22. Am trudit din zi, din noapte,... ca să nu mă număr în rîndul leneșei slugi, ANTIM, P. XXV. Chinuindu-te te-ai numărat cu ceatele mucenicilor veselindu-te. MINEIUL (171776), 96^vl/5, cf. 99^rl/6_. Primește volintirile înrolații... spre a sluji în arme sau / a se număra în corpusurile ce din nou se înfă-țoșază pentru Africa, AR (1832), 3²/5. Dă-mi voie dar să mă număr și eu de acum pîntre prietenii d-tale. ALECSANDRI, T. I, 67. Uzinele metalurgice... se numără printre întreprinderile importante ale patriei noastre, SCÎNTEIA, 1952, nr. 2361. Printre procedeele tehnologice... se numără sudarea în atmosferă de bioxid de carbon, LUPTA DE CLASĂ, 1962, nr. 1, 14. Un tînăr de la Giurgiu... se numără astăzi printre inovatorii uzinei, CONTEMP. 1962, nr. 736, 1/4.
prez. Ind.: număr. – Și: (regional) numeră, anumărâ (ALR I 1 582/273), lumără vb. I.
lat. numerare.