14 definiții pentru novație
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NOVAȚIE, novații, s. f. 1. Act juridic prin care se stinge o obligație veche și se înlocuiește cu alta nouă. 2. (Rar) Inovație. – Din fr. novation, lat. novatio.
novație sf [At: HAMANGIU, C. C. 185 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr novation, lat novatio, -onis] 1 Act juridic prin care o obligație nouă și cu un alt conținut se substituie unei obligații vechi ce se stinge. 2 (Rar) Inovație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOVAȚIE, novații, s. f. 1. Act juridic prin care o obligație nouă și cu alt conținut se substituie unei obligații vechi (ce se stinge). 2. (Rar) Inovație. – Din fr. novation, lat. novatio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
NOVAȚIE, novații, s. f. 1. (Jur.) Stingerea unei obligații prin crearea alteia noi care o înlocuiește și care diferă în mod esențial de ea. 2. (Rar) Inovație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOVAȚIE s.f. 1. Stingere a unei obligații prin crearea alteia noi, care se deosebește de prima prin calitatea debitorului sau a creditorului. 2. (Rar) Inovație. [Gen. -iei, var. novațiune s.f. / cf. fr. novation, lat. novatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOVAȚIE s. f. 1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi. 2. înțelegere intervenită între părțile interesate, în baza căreia are loc înlocuirea debitorului printr-o altă persoană care preia obligațiile stabilite inițial. 3. înlocuire a unui contract de comerț exterior prin altul nou. (< fr. novation, lat. novatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NOVAȚIE ~i f. Act juridic constând în stingerea unei obligații vechi (între două persoane sau organizații) și înlocuirea ei cu alta nouă. /<fr. novation, lat. novatio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
novațiune sf vz novație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOVAȚIUNE s.f. v. novație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
novațiune f. Jur. schimbarea unei obligațiuni, a unei datorii într’alta: novațiunea nu se operă decât între persoane capabile de a contracta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* novațiúne f. (lat. novátio, -ónis. V. inovațiune). Jur. Înoirea unuĭ titlu, înlocuirea luĭ pintr’unu noŭ: novațiunea uneĭ polițe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
novație (desp. -ți-e) s. f., art. novația (desp. -ți-a), g.-d. art. novației; pl. novații, art. novațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
novație (-ți-e) s. f., art. novația (-ți-a), g.-d. art. novației; pl. novații, art. novațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
novație s. f. (sil. -ți-e), art. novația (sil. -ți-a), g.-d. art. novației; pl. novații, art. novațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
novație, novațiisubstantiv feminin
- 1. Act juridic prin care se stinge o obligație veche și se înlocuiește cu alta nouă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. Înțelegere intervenită între părțile interesate, în baza căreia are loc înlocuirea debitorului printr-o altă persoană care preia obligațiile stabilite inițial. MDN '00
- 3. Înlocuire a unui contract de comerț exterior prin altul nou. MDN '00
- 4. Inovație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: inovație
etimologie:
- novation DEX '09 DEX '98 DN
- novatio DEX '09 DEX '98 DN