NOTARIAT, notariate, s. n. Instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică anumite acte care să înlesnească cetățenilor dovedirea și valorificarea drepturilor lor civile; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor; birou notarial. ◊ Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. [Pr.: -ri-at] – Din fr. notariat, germ. Notariat.

notariat sn [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ri-at / Pl: ~e / E: fr notariat, ger Notariat] 1 Funcție și activitate a notarului¹ (5). 2 Instituție publică în care se întocmesc, se legalizează, se autentifică etc. unele înscrisuri, se eliberează copii etc. 3 (Îs) Acte de ~ Acte întocmite de un notar¹ (6) sau de un notariat (2). 4 (Îs) Secție (sau tribunal) de ~ Secție a unui tribunal care se ocupa cu înregistrarea, legalizarea, autentificarea actelor. 5 (Îs) ~ de stat Organ de stat care întocmește acte menite să îndeplinească persoanelor constatarea raporturilor lor juridice, asigurându-le ocrotirea intereselor și exercițiul drepturilor civile.

NOTARIAT, notariate, s. n. Instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică acte; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor. ◊ Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. [Pr.: -ri-at] – Din fr. notariat, germ. Notariat.

NOTARIAT, notariate, s. n. (Azi mai ales determinat prin «de stat») Instituție publică în care se legalizează și se autentifică acte. ◊ Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. (În vechea organizare judecătorească) Secție de notariat = secție a unui tribunal care se ocupa cu înregistrarea, legalizarea, autentificarea actelor. – Pronunțat: -ri-at.

NOTARIAT s.n. 1. Funcția de notar. 2. Instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. [Pron. -ri-at. / < germ. Notariat, cf. fr. notariat].

NOTARIAT s. n. 1. funcția de notar. 2. instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. (< fr. notariat, germ. Notariat)

NOTARIAT ~e n. Organ de stat unde se întocmesc și se autentifică acte sau se legalizează copii. [Sil. -ri-at] /<fr. notariat, germ. Notariat

notariat a. făcut de un notar: act notariat. ║ n. funcțiune de notar și biroul notarului.

* notariát n., pl. e (lat. notariatus). Funcțiunea de notar.

notariat (desp. -ri-at) s. n., pl. notariate

notariat (-ri-at) s. n., pl. notariate

notariat s. n. (sil. -ri-at), pl. notariate

NOTARIÁT (< fr., germ.) s. n. Instituție publică având competența de a întocmi, autentifica și legaliza anumite acte, de a da dată certă, de a învesti cu formula executorie înscrisurile autentice, de a elibera certificate de moștenitor și de a face unele constatări sau de a săvârși alte acte de natură a înlesni cetățenilor dovedirea și valorificarea drepturilor civile; funcția și activitatea notarului public; concr. birou notarial; cabinetul sau locul de muncă al unui notar public.